vaszca… daca m-ar intreba cineva ce as prefera sa fiu, printz sau cersetor, as raspunde „da”. Si una, si alta.. fiecare ipostaza iti da anumite perspective pe care cealalta carevasazica nu le are.. un exemplu a fost aceasta vizita la new york. coincidenta, la EXACT UN AN de la primul descalecat.. 2 februarie 2005…

Joi. Cina cu compania, la 9 seara. Restaurant Cipriani (huspanii stie de ce ;), pe West Broadway. Incredibil loc.. Foarte mic, doar cateva mese, FORMIDABIL DE AGLOMERAT!! Oameni la coada la intrare, iar inauntru o imbulzeala de nedescris. Oameni tineri si batrani, intzolitzi la ace variabile, majoritatea intre 3 si..5, stateau CLAIE PESTE GRAMADA pe culoar si printre putinele mese, asteptand sa se elibereze un loc. Aveau cate un cocktail in mana, sporovaiau linistiti.. m-am inghesuit inauntru, am gasit o fatza cunoscuta (un baiat cu care am facut practica azvara, care invata la universitatea din NY), si… am iesit afara, ca nu se putea. Au venit toti ceilalti (10 in total, 4 de la biroul elvetian, un fost coleg de-al lor acum la NY, colegu de azvara, 2 fosti angajati actuali harvardisti si un proaspat recrut medic neamtz care face cercetare la NY. Dupa aproape o ora de asteptare afara in frig, timp in care am observat cel mai diversificat stil de imbracaminte dintr-un loc public in afara de halloween, de la rochii de seara la sacouri fistichii si colorate, mutle camasi deschise „macho” la gat, cu fulare care nu tzineau cald, fetze buhaite de oameni in vrsta incruntati a mafie, cu gagici top-modele langa ei.. ma rog, restaurant italian ;)… ca din filmele cu pacino si deniro.. dupe vreo ora deci am luat iar localu’ cu asalt.. pe drum, intr-un colt, zaresc un ciuf si o fatza care parea cunoscuta.. ba de unde-l stiu io pe asta? Si mi-am dat seama. Din posterele si reclamele cu „aviator”. Leonardo di caprio. Ii zic lu sylvain – iote, il stii pe ala? El cica.. cre’ ca ai dreptate.. hai sa verificam, fa-te ca te dai la el, daca trage careva, el e.. am priceput eu ca gluma se leaga de filmul respectiv, asa ca am ras pe jumate pe bune, ca gluma mi s-o parut nostima, pe jumatate fals, ca n-am vazut filmu. Am mai ras noi putin pe seama asta, nici acum nu stiu daca el era, ca parca de aproape nu semana asa tare, da’.. tot posibilu ca el sa fi fost. De ce? Pai folosind un proxy.
Nu ne-am asezat bine la masa, ca trec niste proxy-uri inghesuindu-se pe culoar. Eu am aruncat un ochi sumar, am zis in gand „iote ce parashute”, in rochii de seara, cu „asset-urile” reversandu-se.. asta in rochie neagra e mai trecuta, se vad pete pe piele.. si ce tatuaj nashpa.. da’ alfel se tzine bine.. hmm.. chiar foarte bine.. ma rog.. le-am vazut cu un ochi, cu celalalt le-am uitat.. pana ii vad pe comeseni foindu-se pe loc, si uitandu-se catre masa alaturata unde se asezasera parashutele.. cea cu tatuaj era din profil.. de data asta, antrenat fiind, mi-a luat mai putin timp sa imi dau seama ca era pamela anderson.. cu un pic de gusha cu tot, dar altfel deosebit de infloritoare pentru varsta ei.. arata bine babaciunea, chiar foarte bine fatza de cele 2 dizgratii care o acompaniau, saracile, erau mai tinere, da’ dejaba, prea mult shantier pe ele, se vedea siliconul + ruj in exces umfland buza.. ioi.. nu.. erau cu un machomen cu pletan si cioc care parea foarte multumit de sine.. deh..
Astia se tot foiau.. sa ne holbam.. sa nu ne holbam.. eu am ras in sinea mea, amintindu-mi de episodul cu claudia schiffer la venezia de acum… hahaaai… 9 ani… pana la urma, unul din colegi a facut o poza discreta cu telefonu.. sper sa nu uite sa mi-o trimita.. caci eu, cand am ajuns la 1 metru de dansa, ca sa-mi iau haina, am intors tzantzosh spatele si am iesit triumfator..
Dupa cina am mers cu neamtu si elvetianu la o bere.. le-am zis de povestea cu claudia, si abia acum mi-am dat seama de greseala fundamentala.. vaszca am vazut-o pe claudia pe strada, in venetia.. ce ne facem ce ne facem.. am dezbatut cu elena enescu.. hai dupa ea! Gasim noi ceva.. am prins-o pe un pod.. si manat de o idee subita m-am dus atza la ea, si am intrebat-o, in germana, pe un ton relaxat si turistic-natural, intinzandu-i aparatul de fotografiat: „imi faceti va rog o poza?” Femeea a facut ochii mari in spatele ochelarilor de soare, si a raspuns, shocant, in engleza: „imi pare rau, snt cu familia”, si tunde-o pe miriste, printre oameni.. nna.. macar am incercat.. acum mi-am dat seama din ce au ras baetii – eu voiam sa par ca nu stiu cine-i si o rog ca pe un turist obisnuit sa-mi faca o poza.. doar ca eram in ITALIA.. iar eu am intrebat-o in GERMANA.. deci era CLAR ca stiu cine-i.. femeea s-o fi panicat.. „asta stie cine-s.. da’ NU vrea poza cu mine.. CE VREA? AAH! TERORISTIIII!” Si tunde-o… hehe.. trebuia s-o intreb in italiana, sau macar engleza.. asta e.. macar acum STIE ca STIAM cine e, si tot n-am vrut poza cu ea.. sic… :P

A propos de limbi straine.. voiam sa intreb pe cineva in ce directie s-o iau.. se opresc la un semafor 2 fete, vorbind italiana.. eu, le intreb in italiana unde e baru Groove.. ele clarifica in italiana daca au inteles.. eu zic „ha”, in hindi, in loc de „si”.. ca sa vezi cum functioneaza creeru.. iar ele imi raspund in… SPANIOLA… am ras asa tare tacut in sinea mea ca nici n-am auzit ce-au zis…

Asa, dar asta a fost a doua zi. In seara aia, la bere.. cat am stat eu la coada la bar, cand ma intorc, neamtzu meu vorbea cu un cuplu.. am crezut ca is pretenii lui. Nu erau. Cica fata l-a „agatzat”, „vai, ce ochelari draguti ai, de unde esti?”.. si au intrat in vorba.. el zice „erau din texas, oamenii de acolo is vorbareti”.. io m-am gandit ca mai degraba is vorbareti cand vin la niu iorc.. nu trece mult, si baiatu ese putin afara.. raman singur la masa.. vine o fata la mine.. draguta, genul de 17 ani care arata de 25.. salut, ce faci.. io – bine.. (in gandu meu „wtf”, in traducere libera si cenzurata „cnv”, sau „ce naiba vrei”).. zice.. vreau sa te intreb ceva.. pot? Io, zambind mirat – sigur.. (in gandu meu – „cn…?”) zice.. „Crezi ca pot ceva mai bun decat el?” – …… pauza…. gandul, paralizat, abia mi-a apucat a schitza un „POFTIM?!?!?”, cand imi arata un baiat, „elvetian’ (din..celalalt), care statea oarecum jenat un pic mai incolo.. baiat fain si el.. io ma uit la ea cu ochi cascati bovin.. ma uit la el.. iar la ea.. ingaim.. „poftim?” la care ea, foarte natural, repeta intrebarea.. la care eu, in gandul meu, revenindu-mi din shoc si incercand sa tratez problema prin tehnica ipotezei: „daca zic da, il jignesc pe baiat, si nu merita, pare simpatic. Daca zic nu, jignesc femeea, si cine stie ce face nebuna. Ar trebui sa-i dau un raspuns ambiguu.. dar ii jignesc pe amandoi…” asta mi-a luat cam o fractiune de secunda, dupe care am zis, cu glas pierdut: „nu stiu”… la care ea, (de ce-mi era frica) „nuu, asta nu-i un raspuns, tre sa zici da sau nu”.. eu, din nou privire bovina de la unu la altu.. jena maxima.. „nu stiu”… (in gandu meu, „nu stiu femee, lasa-ma-n pace, haualeu nebunilor!”).. zice „bine, multumesc, scuze de deranj”… si pleaca.. rasuflu usurat.. se duce langa el.. ii vad cum discuta, ezita.. cauta din priviri.. mi s-a parut ca cautau pe altcineva (mai competent) sa intrebe!! Pana la urma, negasind pe nimeni potrivit, s-au asezat cu un oftat la o masa si au inceput sa discute.. am ramas fara replica…

Asa.. si astfel se incheie ziua de printz – cina langa pamela, (a propos, mancarea DEOSEBIT de buna.. si scumpa pe masura.. 35$ numa felu meu doi..) dar s-au sfarsit toate.. a doua zi am plecat de la frumosul hotel de 5 stele cu internet moka in camera intr-un loc pe care sa mi-l pot permite.. adica o camarutza cat bucataria de aici, fara bae.. dar curat, un pat, asta era tot ce-mi trebuia.. mai bun ca ala de la boston.. si am luat-o nene la picior.. am luat metrou’, celebru metrou vechi niuiorchez care arata.. cam ca la noi, chiar mai mic si mai inghesuit si mai.. nashpa.. dar te duce el pe Wall Street, in loc de Dristor? Te duce.. m-am plimbat pe wall street mancand dintr-o punga de plastic.. taare bine m-am simtit.. asa liber.. apoi am luat feribotu la ellis island si statuia libertatii… am prins un apus de soare FANTASTIC.. a apus in spatele statuii, luminand manhattanul.. incredibil.. va ramane pe veci in amintire.. caci poze n-am facut, ramanand fara baterie la ambele camere.. mare pacat.. am zis ca daca pot, ma intorc la statuie, mi-a placut.. dupa aia am fost la locul unde au fost turnurile gemene.. apoi la un magazin pe care mi-l recomandase aditza, cu niste reduceri mari la haine, am luat niste camasi (am vazut camasi versace „made in rumania” :).. apoi am luat-o la picior prin Chinatown, cu destinatia Little Italy, sa mananc.. pizza a fost ok, dar nu se compara cu cea facuta de pier.. bazzolo e mult mai artist.. cel mai artist in pizze din cate am mancat vreodata.. fara shtou, si am mancat in multe locuri.. singura care imi sare in amintire e margherita de la taverna din napoli.. dar aia era incarcata de atmosfera.. probabil cea mai fermecatoare pizza din lume.. asa vasazica.. am luat si o inghetata italiana.. little italy din BOSTON, daca ajungeti, e mult mai meserias ca asta din NY.. inghetata am dat-o la un homeless batran.. asa-i ce gest frumos? Doar ca inghetata era cam nashpa.. da’ omu’ s-a bucurat, asa ca m-am bucurat si eu.. am apucat-o apoi pe broadway.. am ajuns din nou la restaurantul cipriani.. de data asta eram pe partea cealalta a drumului.. aratand complet diferit.. surprinzator de simbolic :).. ma uitam la oameni cum se imbulzesc, din nou.. ei au aceeasi viata.. nu au perspectiva „cersetorului”, cum aveam eu in acel moment.. atunci mi-a venit ideea cu print si cersetor.. si am zambit.. printii consultanti nu au timp pentru astfel de kestii.. nu au timp pentru a admira un apus de soare.. foarte rar vad soarele, cu totu’.. prea ocupati cu principatele lor de timp si bani.. tre’ sa ai un pic de suflet de vagabund in tine, sa poti merge pe jos, sa te uiti in sus la stele, la apus de soare.. snt foarte bucuros si recunoscator ca am putut avea AMBELE perspective.. (ca nici complet cersetor nu-i bine :)…

Ajuns acasa, am pus camerele la incarcat.. timp in care am mers sa vad ce e cu barul ala de blues de care vorbea neamtzu in ziua precedenta.
Groove e un bar mic, in Soho, dar cu atmosfera faina si muzica live. Canta o fata imbracata in hiphopper, cu formatie.. la inceput mi-a placut, muzica de Fugees.. muzica live are ceva aparte.. parca suna mai bine ca difuzoarele.. nus’ de ce.. dupa fu-gees a inceput sa abereze niste rythm n blues, care nu mi-a placut… avantajul de a iesi singur in oras e ca deciziile se iau de cele mai multe ori mult mai repede si usor.. si am plecat. M-am dus la Blue Note, care e alaturi, bar de jazz. Mai mare, mai „de fitze”. Shoul de noapte incepea la 00:30, numa bine. Interesant.. un.. POET (elvetian), cu formatie de muzica.. nu era rap, nici hiphop, un fel de poezie pe muzica si ritm de rock, hiphop s.a. .. foarte interesant. Nu stiu cum suna pe CD, dar live suna bine.
Am iesit la 2:30.. cand atlanta doarme dusa.. aici strazi… „cu oameni”.. fastfuduri deschise orasul care nu doarme (partial, ca partial doarme) niciodata.. imi place tare orasu asta..

In ziua urmatoare, ploaie… am luat-o pe jos pe broadway in sus.. senzatie unica, sa te plimbi pe jos prin New York.. times square e fenomenal.. musteste de energie.. oameni ca bancuri de sardele trecand strada miscandu-se toti deodata.. foarte fain de privit.. cauboiul dezbracat era prezent in times square.. am pranzit la TGI Fridays, la recomandarea lui Vlad Bog, si am luat-o spre Central Park, cu un popas la Madison Square Garden.. pe care am zis c-o vizitez cu o ocazie, nu asa goala.. am ajuns in parc.. ploua si in parc.. ete posna.. asa ca m-am aciuit pe unde am putut. In Metropolitan Museum of art.. dupa 2 ore facusem doar 2 aripi, greco-romana si egipteana.. in alta ora am facut tot restu.. pas alergator.. fain muzeu’ de-aia. Mie mi-au placut trebile egiptene (n-am mai vazut), dar si unele grecesti de mare calitate.
Si am zis.. daca tot snt smbata seara in New York.. sa ma duc, tata, la un spectacol pe Broadway.. la recomandarea lui Lili am luat belet la Frumoasa si Bestia.. productie Disney, musical, FOARTE FAIN.. a meritat. Cand am iesit, in times square luminat si animat.. nu-mi venea sa plec de acolo.. are un sharm incredibil.. orasul nu e asa peste tot, drumul spre casa a fost destul de gol, dar times square si alte cateva locuri sunt in forma nonstop..

In ultima zi, cu un efort supraomenesc, m-am trezit de dimineata.. de la 8 la 9 m-am luptat cu ceasul.. pe la 11 ramasesem ca ma aud (si vad) cu Lili, care lucreaza in NY la Deloitte, imi daduse Adi numarul de telefon.. si inainte de asta am zis ca dau o fuga repede pana la Statuie.. cand colo.. metroul nu ajungea la statuie duminica… asa ca a trebuit sa schimb cu un autobuz.. fuga la feribot.. trziu.. am ajuns la statuie, repede poze, am vrut sa urc si sus, dar n-as fi avut timp, ca vorbisem cu Lili, trebuia sa ne intalnim, aveam si avion la pranz.. m-am vazut cu ea intr-un final, mi-a parut tare bine.. fain, ne-am intalnit, ca orice niuiorchez, la un colt de strada, 6 cu 11 :), si ne-am plimbat pret de 5 minute pe stradutza, dupa care fiecare la treaba respectiv aeroportul lui..

Am dormit butuc tot drumul, iar ajuns in atlanta, mare eveniment.. Superbowl.. l-am vazut la Heiko, un coleg neamt, care are HDTV.. televiziune digitala cu rezolutie mult mai mare.. se vede fain, mai fain ca la teveu normal.. mult mai clar.. in europa abia acuma se lanseaza.. si aici e destul de nou.. transmit programele si surround.. superboul a fost ok, acu ca stiu regulile chiar imi place fotbalu american. Au castigat cei din Pittsburg, orasul lui Tanti Olgi…

Gata.. ajunge. Am inceput a doua saptamana, prima saptamana serioasa de scoala. Mi-am ales cursuri grele, dar faine, poate se lipeste ceva. s ca harry potter, cu teme in fiecare zi… Venture Capital & Private Equity, Entrepreneurship, Investment banking, Corporate control, Global Macroeconomic Perspectives si Strategic Decision Analysis.. nu ma mai obosesc sa traduc.. e k lumea, oricum, chiar daca cer efort, calca-le-ar.. asa ca, sa incepem cu… noapte buna… :)

a.. pozele sunt aici: http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=jml3aap.660sd6w9&x=0&y=-dfuphc