joi, 1 iunie 2006, 02:03

play-offul din NBA e in toi.. miami joaca cu detroit, mare meci mare, miami cu shaqil conduce cu 3-1 la meciuri, dar azi detroit conduce, ba chiar vad acum ca a batut, 91-78.. seria continua. Io tzin cu dallas, ca e dirk nowitzki.

Hai Romania. Hai in UE. Noapte buna.

joi, 1 iunie 2006, 12:03

m-a trezit A.H. cu un telefon! Ce fain!! E in vancouver, la sora lui. La vreo 2 ore cu masina.. doar ca e granita intre noi, si nici unul n-are voie sa treaca dincolo.. mie mi-a expirat viza ieri, gata, de azi nu mai pot iesi din state.. dar oricum e fain sa te stii asa aproape. Mi-o parut tare bine sa ne auzim, dupa.. da, dupa 2 ani, de la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului.. aualeu..

ploua in seattle. Mare surpriza. Cica e orasul cu cele mai multe precipitatii din state. Ploua peste 300 de zile pe an, din cate am auzit.. dar e cald.. si internetul nu merge. Cica din cauza ca nu suntem in seattle propriu-zis, ci in oraselul cu aeroportul.. pentru ca in orasul propriu-zis se desfasoara un experiment, cu internet gratis wireless, adica fara fir, in tot orasul!! Abia astept sa mergem sa vedem daca functioneaza.. nu degeaba e orasul cu sediul Mircrosoft si Qwest..

vineri, 2 iunie 2006, 10:44

Space Needle, acul spatial, simbolul arhitectonic al orasului Seattle, credeam ca e un turn imens si spectaculos.. e destul de spectaculos, dar nu atat de mare cat credeam.. am urcat, pozat, dar nu dat pe spate. In schimb, Experience Music Project e o treaba tare faina! Proiect al lui Paul Allen, unul din mogulii de la Microsoft, e un fel de muzeu interactiv, unde poti invata pe viu, de pe calculator, sa canti la diverse instrumente. E cam scump, 20$ intrarea, dar zic ca abonamentul pe an, 50$, merita. Am cantat la ghitarta, tobe, am mixat, clape, te invata notiuni elementare la toate instrumentele, poti sa te joci.. as fi stat 2 zile acolo, non-stop.. fain. In rest, in seattle ploua mai tot timpu’, cica e orasul cu cele mai multe depresii nervoase.. nici nu-i de mirare.. asa ca am mers la film, la codul lui da vinci. Au respectat majoritatea lucrurilor din carte, dar n-au putut reda detaliile si construi actiunea ca in carte.. era si imposibil, cred.. au facut ce au putut si destul de bine, dar cartea ramane mult mai buna. Parerea mea.
Acum o luam spre Olympic Park. Internet yok.

vineri, 2 iunie 2006, 23:17

Salutari din Centralia! Nu e gluma, nu e o tzara fictiva dintr-un film de mana a doua, e o localitate in statul Washington, dinjos de capitala ..Olympia. Centralia.. la cateva minute ma pufneste rasul.. i-am invatat pe astia sa zica „centralia”, romaneste, nu „sentreilia”, cum zic americanii. E un orasel tipic „pustie”, dar pare ok, case, gradini.. am mancat la un restaurant de familie cu gust si mancare buna. A fost bine, dupa o zi lunga.

Am plecat din Seattle, ca de obicei, dupa 11, ca nu ne-am putut trezi.. a sunat telefonu’ meu tot la 10 minute de la 9 la 10, da’ degeaba. Oricum, am luat-o in sus, pe autostrada care traverseaza orasul Seattle, (ca orice oras normal, in afara poate de cateva din nord-est, si Seattle e traversat de (cel putin) o autostrada..), am trecut cu feribotul spre peninsula Olympic-a. Peninsula e acoperita in cea mai mare parte de un masiv muntos (vazut din satelit, probabil arata ca o balega verde cu varfuri albe) care e protejat in parcul olimpic, „Olympic Park”. Nu stiu de ce ii zice olimpic.. n-a fost nici o olimpiada aici.. si muntele cel mai inalt (2400m) se numeste Mount Olympic.. nu stiu. Si n-am internet sa verific. Oricum, e o zona pitoreasca, izolata, salbatica.. jos langa ocean e clima calda si umeda, ca la seattle; din cauza careia s-au format paduri tropicale temperate, cu vegetatie foarte abundenta de.. conifere &co, datorita latitudinii avansate spre nord.. am urcat sus pe Hurricane Ridge, „creasta uraganului”, si era un friiig.. si un vannnt.. erau 44 de grade fahrenheit, dar parea mult mai frig din cauza vantului.. pe drum in sus am trecut printr-un nor, literalmente, nu se vedea nimic, la care am trecut prin niste tunele.. ca in zona crepusculara, foarte faina senzatie sfafidica, de alta lume.. deasupra, peisaj superb, munti acoperiti de zapada, zone cu zapada pe jos.. pe o parte se vedea oceanul, si pana in canada, insula vancouver.. nori, si deasupra, si dedesupt, fain. A, si pe drum in sus am pozat 2 caprioare si.. o ursoaica neagra cu un pui. Erau unii opriti pe marginea drumului si ne-au aratat ursii.

In timp ce scriu, aici in Centralia, la televizor se desfasoara emisiunea „blind date”. Mi-e lene sa caut telecomanda si sa schimb, dar e o emisiune deosebit de trista. Sunt doi care sunt ingrozitor de plictisitori unu pentru altu.. si simt ca plictisul lor m-a molipsit. Deci, pe scurt, am mai oprit la un lac foarte fain intre munti, si.. cam atat. Am rezervat acest econolodge in centralia, si iata-ne aici.. maine plecam spre vulcanul Helena, care cica fumega (deci probabil nu vom urca sus), si apoi in jos, prin Oregon, spre California de nord.. la revedere.

duminică, 4 iunie 2006, 00:32

Vulcanul St.Helen, 2549m, a erupt in mai 1980, aruncand in aer 400m din.. varful propriului con! Prima eruptie in State din 1912 incoace.. mi se pare ca imi aduc aminte, foarte vag, de eveniment.. poate niste teleenciclopedii mai tarzii.. in 26 de ani, vegetatia si-a revenit, dar nu complet. Pe alocuri au plantat brazi, care au crescut, toti la fel, paraleli si simetrici, au un efect ciudat cand te uiti la ei din viteza masinii, ametesti. Dar in apropierea vulcanului se mai vede traseul raului de lava, cenusa, bolovani si noroi. Fascinant sa-ti inchipui cum a fost acum 26 de ani.. adica recent, pentru un vulcan.. coloana de cenusa inalta de 17 mile.. a intunecat ziua, s-a facut intuneric la amiaz! Se mai vad inca cioturi de copaci, brazi rupti efectiv un pic mai sus de radacina de suflul exploziei, echivalentul unui vant de peste 1000 (o mie!!) km/h, si apoi impietriti de cenusa! Impresionant.. se vede clar conul vulcanului, craterul mare cascat intr-o parte, si domul de lava care se ridica in mijloc – din 2004 vulcanul e din nou activ, a inceput sa urce magma la suprafata, formand un alt „dom” de lava, care se ridica cu „o incarcatura de camion la fiecare secunda”.. cica daca o tine asa in 40 de ani reface conul la loc.. daca nu cumva explodeaza inainte.. in jurul conului e inca golash, vegetatia nu a apucat sa se refaca prea mult.. punctul de observatie a fost foarte aproape de con, la 5 mile de varf. Mi-a placut tare.. mi-au placut vulcanii de mic, pe ai’ mai importanti ii stiam cu nume si inaltimi.. a fost impresionant sa fiu asa aproape de unul important si activ.. acoperit de zapada.. fain.
Din pacate n-am ajuns la lacul din crater, cum ne propusesem. Am fost in schimb la un.. Wal-Mart, prima data de cand snt aici :). Wal-Mart e cel mai mare lant de hipermarketuri din lume, foarte cunoscut aici, una din povestile americane de mare succes.
Suntem din nou la Motel 6, aproape de granita dintre Oregon si California. Motel 6, ca si multe alte lanturi de motele si hotele ieftine, sunt in toate statele, in majoritatea punctelor importante, ca si pe marginea autostrazii.. curate, ingrijite si mai ales ieftine, ma rog, pentru aici – 60 de dolari camera, dar impartit la 4..
Cam atat din statul oregon. Maine, in jos spre San Francisco. La revedere!

luni, 5 iunie 2006, 03:35

Drumul din Oregon in California n-a fost cine stie ce, doar un vulcan extrem de spectaculos si un lac foarte fain, in rest peisaj frumos, dar nu rupator.
S. are o prietena, la care a tras in San Francisco. F., asa o cheama, gateste excelent, are 2 copii si.. un prieten care s-a mutat din san francisco, si i-a lasat cheile de la casa goala in grija.. si de acolo scriu, din casa cea mare si goala din castro valley, california. Am fost sa vedem podul Golden Gate, noaptea. Nu cine stie ce, nu luminat. Acum e tarziu. Noapte buna!