Neagu Djuvara si micul coltz de Star Trek

Mi se atrase atentia spre interviul cu Neagu Djuvara (plus reactiile), cu
privire la teoria dumnealui cum ca primii domnitori ai „principatelor romane”, mai concret
ca alde Negru Voda & Basarab I erau cumani.

 
Mi-a sarit in ochi nu atat ideea, cat modul cum a fost realizat interviul, si apoi reactiile.

 
Teoria in sine o stiam de mai demult – a aparut in „o istorie sincera a
poporului roman”, acu’ ani buni. Tin minte ca am citit, am zis „uau, ce kestie,
asta nu ne-au zis la scoala… hehe” si am mers mai departe. nu mi s-a parut
nimic deosebit. Multe popoare au avut la vremea aia paturi de conducatori
straini, in general paturi subtiri de razboinici de alta natie, care au venit,
au cucerit, dar erau insuficienti ca numar sa reziste asimilarii de catre
bashtinoshii pasnici, poate mai blegi, da’… multi ;). Vezi germanicii in
franta, francezicii in anglia, maurii in spania, cumanii, si or fi fost si altii,
la noi, turcii in balcani, etc. dintre exceptii – anglo-saxonii, care i-au cam
modificat pe celti, si… romanii, care i-au modificat pe multi (interesant, nu
si pe anglo-saxoni). Asa ca nu mi s-a parut nimic iesit din comun, chiar
probabil.
 
Deosebit mi s-a parut modul in care a fost luat interviul acum. La misto
(sper!), dar atat de strident tzipa a „act de presa”, a „hai sa stoarcem o
controversa, o dezbatere, o cearta, daca se poate”, incat m-a enervat. Cred ca
disputele „de dupa” se datoreaza in mare parte modului in care a fost luat
interviul. Cred ca daca ar fi fost luat pe ton calm si academic, probabil n-ar
fi avut atata audienta. Poate chiar deloc, precum cartea cu „istoria sincera” –
cel putin eu nu stiu sa fi fost „scandaluri” si „revolutii” atunci, desi spune
exact acelasi lucru. Din pacate, si dl. Djuvara s-a antrenat in jocul
controversei, ca deh, e mai antrenant si mai „entertaining”, capteaza atentie..
probabil si o mica revansha la adresa celor din „tabara puristilor zgomotosi”…
mda. Nu vreau sa ma gandesc ca dl. Djuvara a facut „marketing la carte”, nu
cred ca se preteaza la chestii atat de "lumesti", ci mai degraba a fost o kestie
de orgoliu / entertainment. insa intervievatorul, da. Daca nu marketing la
carte mana-n mana cu humanitas, a fost macar un demers aproape exclusiv de
audienta a propriului ziar. Cartea – doar un mijloc mai placut
decat altele de a-l face. Nu mi-a placut stilul gazetaresc "a zzanie".

 

 
Reactiile – interesante, vesele si triste, dar pline de invataminte. Cum
ca „originile” ramane, dom’le, un subiect sensibil. Nevoia imperioasa de
simplificare a propriului univers pe care o simte omu’. No worries, nu e teoria
mea, am auzit-o de la un baiat mai destept. Totul trebuie categorisit, pus in
cutiute, controlat, ca altfel innebunesti. Asa si cu ceilalti oameni, trebuie
gasite criterii cat mai general valabile de interpretare rapida a informatiilor
despre o alta persoana / alte persoane. N-ai timp sa stai sa cauti sa intelegi
subtilitatile care stau la baza reactiilor fiecarei persoane in parte, dar
decizii de interactiune trebuie luate rapid. Ce ne facem? Categorisim.
Stereotipizam. De multe ori ne ajuta. Cand insa se „corceste” cu instinctul de
a judeca, si mai ales de a „fi mai bun”, tradus in nevoia de a gasi ceva
inferior, da nastere la monstri mai mari sau mai mici. De unde vine aceasta
nevoie de superioritate, e alta poveste – ne putem duce pana la instincte de
supravietuire, viata in triburi, etc., da’ n-am acu nici timp, nici
informatiile necesare. Eniuei. Iata asadar ca „originile” ne sensibilizeaza. Pe
asta se bazeaza Cotidianul in campania de strangere de audienta (si eventual
vindere de carti). Si le-a mers, se pare. Pacat ca se face atata zgomot de tinichea pe tema
„sa nu ne mintim cu istoria” pe cat de mult s-a facut cu „ne-am mintit cu
istoria”. Adevarul n-ar avea nevoie de atatea zorzoane… parerea mea.
 
Mi se pare cool ca originile conteaza, dar trist ca snt subiect
sensibil. in lumea mea ideala, ar trebui sa ne miscam spre post-nationalism, spre
culturalism, in sensul star trek. Tin minte un episod meserias, in care janluc
picard vorbeste cu mama lui. In franceza. Mi s-a parut foarte fain. Dom’le, Era Galactica, nu mai snt diferente intre popoare (pe pamant, ca in galaxie.. ce
sa-i faci, limitarile razboiului rece ;), dar asta nu inseamna sa nu ne pastram
identitatea culturala.

 

Am crezut ca e o utopie, pana am fost de curand prin Dreilaendereck.
„coltul celor 3 tari”. Partea estica a lacului bodensee, unde se inghesuie pe o
suprafata redusa cu cate un coltz elvetia, austria si germania. Ca sa mergi din
elvetia la neuschwanstein, de exemplu, treci de vreo 4 ori granita intre cele
3. doar elvetia are „graniceri”, in rest de pe autostrada nu stii daca esti in
germania sau austria. Confuz. Am oprit la o benzinarie, si ma intrebam – in ce
tzara oi fi? Si m-am gandit – ce fain ca nu conteaza, ca tot aia e. dar apoi
mi-am dat seama, ce fain ca conteaza! Si anume exclusiv spiritual/cultural, nu
economic-politic. Calatorul circula liber, nivelul de trai cam tot ala, dar
pentru bastinosi e important sa stie ca ei is austrieci, nu nemti. Si se vedea
in benzinarie – aveau ciocolata „mozart”, vorbeau cu accent austriac
neinteligibil, steaguri, tot tacamu, eau foarte „austrieci”. N-avea nimic de-a
face cu politica, nici macar cu infrastructura. Ei erau austrieci, mandri de
cultura lor, dar intr-o lume libera. Liberi si bucurosi sa si-o exprime, fara a
se simti stingheriti de faptul ca la 2km mai incolo poti intra, administrativ
vorbind, in… alte 2 tari. Mi-a adus aminte de jean luc picard si al lui
expresie spontana „maman?” cand a vazut-o pe mama lui pe holodeck, parca. Si ma gandeam cat o mai
dura oare pana om ajunge si noi asa. Cat o mai dura pana cand originea si
stramosii nu vor mai fi motiv nici de rusine, nici de ocara, pentru ca negru-voda,
sau attila, for that matter, de orice neam ar fi fost el, nu are absolut nici o
influenta asupra faptului ca persoana din fata ta e un om de omenie sau un
nesimtit. Asta tine de persoana, nu de cultura, nu de stramosi.
 
Raspunsul e dual florur: nu se stie. Pe de o parte, poate pe alocuri deja
e asa. Vezi granita de nordvest cu ungaria, unde, cica daca mergi acolo, treaba
e destul de lejera si oamenii relaxati. Pe de alta parte, astea par exceptii,
deocamdata… da’ mai stii? S-au intamplat chestii surprinzatoare in timp destul
de scurt.. vorba lui N, asa-i ce usor ne obisnuim fara inflatie? Oamenii se
obisnuiesc usor cu binele.. Mai stii, poate ne obisnuim si cu culturalism vs
nationalism daca incepem s-o ducem mai bine… ba ce fain ar fi…

 
Ramane o intrebare, in fund de creier… oare as fi avut aceeasi reactie
instinctual relaxata daca as fi aflat ca numitul basarab 1, intemeietor,
aparator, etc. etc., a fost nu de neam cuman, ci, sa zicem… hun? ;)

 
 
(da. Putea fi de orice
natie atat timp cat l-a batut pe carol robert de anju, 1-0 pentru noi, hihihi!
ce conteaza ca era „stranier”? ;)

8 gânduri despre “Neagu Djuvara si micul coltz de Star Trek

  1. recunosc ca voi cumpara cartea! de ce? pentru ca demersul de marketing a functionat… pe de o parte :) pe de alta parte, eu fiind un intelectual mediocru spre avizat fara doar si poate (ma refer la cultura autentica, in care incadrez si istoria), nu am simtit vreodata ca am vreo treaba cu romanii/ italienii… asta poate unde am si stat 3 luni in Italia. eram insa foarte curios si unul dintre task-urile autoimpuse (de genul sa invat portugheza) era sa descopar cum sta treaba cu dacii, getii, tracii… si de ce nu suntem blonzi cu ochii albastrii.

    altfel, nu ma simt frustrat sau intrigat… la cate neamuri au trecut prin europa in sus, jos, est, vest… ar fi si culmea! ma bucura insa ideea, sau macar perspectiva ca fac parte dintr-un neam cu origine curioasa… pentru ca nu mai ai de unde sa ii iei… pe germani, poti, pe anglo-saxoni, de asemenea… da pe cumani? p’astia de unde ii iei?

    e un comentariu in care ma simt in pielea mea: “N-am putut sa fim latini pursinge. Ei si? Cu zimbetul pe buze, mitul asta trebuie extras stiintific din corpul popular. Si, odata cu el, si batul solemn si ridicol infipt in fund.”

    in ciuda indiferentei, culmea, am un profund simt al locului… stii asta! si sunt foarte mandru de originea mea… whichever it is! si daca cineva mi-ar persifla sau "steoritipiza" caracterul, probabil ca as fi vehement. si l-as baga in ma-sa cu originea lui certa… pentru ca in the end, important este sa evoluam si supravietuim! cumania, romania, doesn’t matter! vorbesc o limba latina si gandesc in engleza cu accent american, sun fascinat de cultura japoneza, prefer mancarea indiana si arabeasca, si sunt riguros ca un neamt! urasc francezii… si sint indragostit de Roma… si de o moldovenca. hai sa-mi bag, sunt global! :)

    Apreciază

  2. Şi eu fui şocat de tonul intervievatorului, până a-i cerceta identitatea (are prea mult succes pentru o persoană de atât de puţin bun simţ). Cât despre naţiuni, popoare, Dieu merci, mi-a trecut românismul încă dinainte de 16 ani. Reacţionez la discriminare, atâta tot; însă mândrie, ioc, iar ataşament, cam tot pe-acolo. Fascinant cum ăştia dintre noi care vorbesc cel mai bine limba română sunt în acelaşi timp şi cei mai mobili din punct de vedere cultural…

    Pe scurt, însăşi mirarea sau "controversa" iscată îmi arată, încă o dată, cât de departe sunt de a fi un român verde. Mi-am dat seama acum vreo doi ani că n-o să mai vreau niciodată să locuiesc în România, şi gândul ăsta m-a lăsat cam rece… sunt totuşi român, adică acolo mi-am format caracterul, şi mediul a avut totuşi o influenţă puternică. Destul de puternică încât să mă facă absolut român. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt şi multe alte lucruri. Dar sunt pe de-a-ntregul român.

    Mi-e imposibil să iubesc sau să urăsc o naţiune, nu mă văd vreodată scriind, ca Take deasupra, că urăsc francezii… Una, scriitorul meu favorit e francez, două, am fost totuşi educat cu o oarecare apreciere pentru la haute-culture, şi influenţa Franţei în domeniu e foarte considerabilă, trei, cele mai fericite zile din viaţa mea le-am petrecut la Paris. Patru – nu e un argument – dar România însăşi a fost creată la insistenţa Franţei! Fără Napoleon al III-lea în anii 1850-60 şi fără influenţa francofonă până la al doilea război mondial n-am fi avut nici stat naţional şi poate nici o fărâmă de modernitate…

    Nici nu iubesc însă "francezii". Cum aş putea? "Iubirea" înseamnă mai mult decât respect, e o acceptare cvasi-totală şi fără condiţii. Nici o cultură nu merită să fie acceptată fără rezerve.

    În România, nu mi-am surprins niciodată nici un sentiment anti-semit sau anti-maghiar, nici măcar anti-românesc…

    Dacă nu sunt prea indiscret, dumneavoastră ce faceţi (comme métier)? Şi ce ţări aţi vizitat? Mă refer la ambii, M. Take şi Mme Explorish…

    Apreciază

  3. Rome’s… am senzatia ca ne cunoastem :) dar nu te "reperez".

    anyway, imi "rezerv" dreptul la replica, ref la francezi. am fost intr-adeavar "dur": nu urasc prin natura mea… ce vroiam sa spun este ca nu am cunoscut inca un francez care sa nu imi dea sentimentul arogantei supreme… nu contest cultura ca atare, care indiscutabil concureaza in europa cu brio pentru un loc de frunte. ref ideea cu aportul frantei la propasirea noastra ca neam, am retineri (atentie, nu certitudini!)… a propos si de "mitul" daco-roman… noi am trait la revolutie "pe viu" si nu stim 100% ce s-a intamplat… teoriile sunt bune pentru eruditi, iar apropierile istorice, pentru manuale. ca sa fiu mai scurt, as fi preferat o influenta germanica mai pregnanta pe romanismul nostru si de asemenea as fi preferat sa nu intoarcem armele in 23 august… asta a propos de ironiile istoriei: franta si germania sunt fauritorii europei, asa-i? basca ca totusi am fost condusi de un rege neamtz… :) de aia ma uit mai cu admiratie la istoria nord-americana: e mai scurta, e sangeroasa, dar e relativ certa! in europa e un cocktail de asumptii… si orgolii… si mituri :) nu e paradoxal ca fauritorii europei sunt franta, germania si italia?

    ce mai fac eu, tatarul polonez, zis si Takeda? prestez ing bank si incerc sa ma reapuc de sport. si as aimi schimb jobul… a propos de "restless" cuman :)

    Apreciază

  4. Fara sa citesc comentariile am deja un mail pe care il copiez aici:
    N-am avut rabdare sa citesc tot. Mi se pare scris tendentios, in cautare de senzational si uneori parca nici ni se leaga intrebarea de raspuns sau de intrebarile anterioare (firul interviului). Poate a manarit autorul articolului interviul…

    Nu e nici un secret ca prin toata zona asta (de la Balcani la Don) au fost cumani si ca o parte din teritoriul romanesc era numit Cumania Mica, dar de aici si pana la a spune ca Negru Voda, un personaj greu identificabil dealtfel in linia domnitorilor din Tara Romaneasca, e cuman si deci intreaga dinastie romaneasca e…e cale lunga. Cumanii au fost asimilati ca atatia alti migratori, iar faptul ca exista Comana ca nume nu inseamna ca sintem cumani mai mult decat sintem pecenegi (exista si localitatea Peceneaga, mai putin cunoscuta) samd.
    Pt cunoscatori Negru Voda nu are un predecesor identificat si nici un urmas. Basarab I se trage din Tihomir (sau Tugomir – extrapolarea numelui latinesc din cronici Thocomerius) nume de origine slavo-bulgara, absolut normal daca ne gandim ca inainte Tara Romaneasca a facut parte din Taratul bulgaro-vlah (intemeitorii Petru si Asan, fiind vlahi si nu bulgari), iar tatal lui Tihomir a fost Barbat (cat se poate de "romanesc" numele).
    Ca Juvara incearca sa-l suprapuna pe Tihomir cu Negru Voda nu-i lucru nou, dar nici macar el nu vrea sa faca litera de lege din asta (cititi mai bine originalul http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current8/mi53.htm… ). E o varianta teoria lui, insa ce am scris mai sus e docamdata acceptat de majoritatea istoricilor.

    Cat despre romani colonizati de arabi mi se pare strigator la cer!!! Din cat stiu eu arabii nu au ajuns in Siria decat in sec VII d.c., deci de unde dracu’ arabi pe vreamea romanilor in Legiunea Syrica (?), habar n-am. Oricum daca nu ati uitat bruma de istorie invatata in scoala in Dacia au fost aduse numai doua legiuni: intai a XIII-a Gemina (o legiuni cu origini republicane de vremea lui Cezar si Pompei, deci probabil italica) si a V-a Macedonica (numele explica de la sine originea).

    Daca nu ma credeti dati si un Google dupa Negru Voda si Dacia Romana. Vai de Cotidianul…Stiam de ce nu-l citesc.
    D.

    Apreciază

  5. Interesanta discutia de mai sus despre mandria / atasamentul pentru natie versus detasarea totala. Fuoarte interesanta. De cand am citit ma tot gndesc, si cand cred ca am ajuns la o forma comunicabila, mi se dau ideile peste cap si nu-i mai dau de capat. Asa ca… oi reveni, cndva, daca oi avea timp si nu face celula implozie.

    Apreciază

  6. m-am gandit la atasament.. fata de natie si mandrie etc……puiule, tu cum te-ai simtit la scoala? Roman verde sau…dac, sau ce:)? Cand eram in clasa a 3-a Lehrerin a trebuit s ne explice ca nu e cazul sa se bata baietii cu "romanii" ca in the end si noi suntem romani. Pana atunci nu ma gandisem la o "identitate", de atunci m-a cam urmarit….ii vedeam pe ceilalti diferit doar pentru ca aveau alt "sistem" de predare resp invatare. Nu eram ca "ei".Apoi in a 11-ea Postoiu nu m-a lasat sa ma duc la olimpiada de istorie (desi Novatzki a insistat) ca sa nu scriu cumva altceva despre romani, din seria Negru Voda e hun..?!!! Pentru ca nu eram in clasele "romane". In Bucuresti prietenii mei au facut ani de zile misto de romana mea (pana am invatat ca lumea si zic io ca am scapat de accent) si unii si de numele meu. La fiecare prezentare stiu ca ma asteapta 3 minute de explicati de unde vine numele etc, romanii nu ma cred cand le zic ca sunt romanca (sindromul blonda,ochi albastri, noroc ca nu sunt inalta), iar nemtii cred ca vin in finlanda..?????!!!!. Woher? Desi am invatat limbile concomitent, vorbesc mai elevat si ma simt mai confortabil in germana decat in romana, de injurat imi vine mai repede tot in germana – in romana nu am injurat in viata mea nici in gand, pentru ca imi e rusine fundamental. Si de fapt fiorii ii simt cand mi se spune si spun "te iubesc" nu "ich liebe dich", "love u" sau "watashi wa anata ga suki desu" (desi daca ar fi " watashi wa anata ga o aishite imasu" mai ramane de vazut… glumesc desigur,cred ca iti mai aduci aminte diferenta :)). Calculez in germana, dar simt neaos romaneste. :). ma bucur ca pot fi creativa ca un roman si punctuala ca un neamt. Nu ma simt nici rusinata nici mandra ca sunt romanca. Sunt insa mandra ca I am free to be myself. ( ca sa o rotunjim romaneste:)).

    Apreciază

  7. Dragă domnule Take,

    Din nefericire pentru mine, nu cred că ne cunoaştem. Nu am decât trei prieteni români: unul rămâne acolo unde s-a născut; al doilea e în Franţa; al treilea în China. Nici unul dintre ei nu se află pe statele de plată ale băncii ING. Apoi, nu cunosc pe nimeni cu sânge tătar; de fapt, da, însă din cealaltă parte a Eurasiei, din Mongolia şi Manchuria. Că mai există tătari sau germani în România, tare mă miră; eu unul am văzut din cale-afară de puţini. Cât despre sentimentele dvs. faţă de Franţa, sunt lesne de înţeles. Dealtfel, foarte puţini reuşesc să fie complet neutri faţă de tot şi toate; eu însumi, de pildă, deşi am întâlnit mulţi ruşi de calitate, reţin o teamă ancestrală faţă de Rusia, transmisă în fragedă copilărie prin intermediul unor poveşti de familie absolut înfricoşătoare. Nu sunt rusofob în sensul cel mai comun, însă dacă mâine statul rusesc ar dispărea, înlocuit poate de un protectorat… brazilian, să zicem, aş deschide cu siguranţă o sticlă de şampanie.

    În regiunea românească din care provin, nici Germania nu e amintită cu prea mare căldură sau politeţe. Prin urmare, legăturile mele cu Germania, în afara unei scurte vizite în 2005, sunt cel mult tangenţiale. Iar să fi învăţat limba germana la şcoală – oh! În oraşul meu natal, e o alegere rară. Mai rară chiar decât spaniola, şi aproape la egalitate cu japoneza… Deşi recunosc că nu mă aflu în posesia unor date precise (aşadar mi-am expus o simplă impresie).

    Dragă domnişoară A!,

    Deşi spaţiul dumneavoastră cultural (în afara României, desigur) îmi e – după cum am spus – exotic şi necunoscut, dacă îmi pot permite să fac o apreciere asupra caracterului dvs., cunoscând doar cele trei sau patru lucruri expuse mai sus, aş spune că sunteţi un model de fineţe şi performanţă; culturile română şi germană sunt îndeajuns de unice şi diferite, cred, încât să confere celui în stare de a le îmbina armonios o întreagă panoplie de calităţi extraordinare. Dacă adăugăm la portret şi o delicateţe mai degrabă rară, evidentă în dispoziţia dvs. către limbaj, – în particular şi drept exemplu, către verbul "a iubi" – veţi înţelege poate de ce îmi e dificil să rezist în a vă transmite complimentele cele mai călduroase. Vă felicit.

    Cât despre mine, sunt în momentul de faţă şomer, ceea ce e surprinzător de convenabil. În curând am să devin turist, iar când resursele financiare vor fi complet epuizate, am să redevin student (poate are vreun folos şi un MBA la casa omului).

    Apreciază

  8. Mda…romanu’ tot roman. E mai degraba inclinat catre o filozofie mica (pe cand o bere sau un sprit virtual!?) , un dribling in plus (d-asta n-o sa castigam niciodata Mondialul, da’ nu-mi pare rau ca raman stirile despre “mutu s-a intalnit cu chivu”) decat spre o analiza pragmatica de genul care sint care sint izvoarele scrise, dovezile arheologice sau argumentele logice. Am plecat de la o speculatie despre originea poporului roman s-am ajuns la ce inseamna sa simti romaneste vs universal. Interesant!
    2 americani cred ca n-ar putea avea discutia asta, decat poate daca unul e din Minnesota si altul din Maryland si numai pt un timp (sau poate ii supra-apreciez :)), pana cand si-ar da seama ca sint din aceeasi tara. Cre’ca pt discutii de genul asta (ca eu tin la a le asorta cu sprit si bere) purtate intr-o limba cu origini 70% latine, 30% slave si restul dacice (hi!hi! :)) n-as emigra niciodata (si cred ca si pt sarmalele cu mamaliguta, bine rumenite si cu ardei iute langa…si un pic de smantana).
    Baidauei “sarma” vine dintr-un cuvant turcesc care inseamna “a infasura” si acum vreo 2 saptamani am vazut intr-un restaurant din Times Square (surprize!surprize! cum ar zice AM-B) “Hungarian stuffed cabage rolls” (ok, n-aveau “polenta” langa, da’ erau sarmale toata ziua). Concluzia!? Da, mi-e un pic foame, desi e dimineata, pt ca nu m-am readaptat complet la fusul orar, dar mai ales ca nimic nu prea mai e pur in intelesul de 100% al cuvantului. Ceea ce da unicitate este tocmai un mix de elemente pe care nu-l gasesti in alta parte. Poate nu am inventat noi mititeii (desi mie imi place sa cred ca da, ca numai noi puteam fi atat saraci, da’ descurcareti sa punem umplutura de carnat fara mat pe gratar), poate ca nu facem cele mai bune sarmale (desi eu sint convins ca le facem si cine nu crede il duc la soacra-mea, langa Suceava, ca se porneste sucu’ gastric de cand simiti mirosu’ de rumeneala venind din cuptorul din curte), da’ ce ne face unici e faptul ca bagam micii la o tacla de genul celei de mai sus, in care punem tot sufletul, cu bere Ursus (moment promotional :) !) si la un meci cu Hagi (sau macar Banel), ca mancam sarmalele cu mamaliga, de Craciun si bem sprit, si cineva canta “Florile dalbe” la fereastra (sau macar Hrusca pe CD) si miroase a brad (nu a plastic) si astepti sa te duci la biserica si….samd. I think I made my point. :)
    Deci draga A!, fie ca spui “Watashi A! desu” sau “Ich heisse A!”, fie ca spui “merde” sau “cacat” (Mircea Diaconu are o pledoarie superba pt “cacat” in “Asfalt Tango”si eu ii tin partea :) ) ceea ce sigur te face romanca spiritual e abordarea de mai sus. Un neamt nu s-ar fi gandit nici 2 sec ca toata dinastia lor nu incepe de la Otto I, ci un pic mai dinainte de la un frantuz cu barba, oricate dovezi i-ai fi pus in fata, da’ pt noi nu e nevoie decat de un interviu dubios pe o speculatie istorica cum ca intemeietorul Tarii Romanesti ar fi fost cuman (uite d-asta imi pare mie rau ca n-am gasit si noi niciodata pe cineva mai doamne-ajuta sa ne ocupe, ca cehii pe nemti) si ne producem la greu pe un spectru cat cuprinde de larg….Si cred ca imi place asta. :)

    PS: Si cel mai mare rege al ungurilor e roman si cel mai mare poet al lor e croat. Na! Asta pt sarmalutele din Times Square. :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s