Poli-Unirea, un meci urât-frumos. Faulturi, întreruperi, harţă, ocazii de gol aproape yok. Ambiţie, energie, efort, „material”, alergare, aşezări tactice ireproşabile, execuţie tactică foate bună. Echipe legate, valoroase, care nu joacă la întâmplare, dar se anihilează reciproc. Un 0-0 intens şi echilibrat la pauză. Plăcut de urmărit micuţii Aliuţă şi Bucur, dar şi lunganul Dănălache; impresionant Karamyan. Păcat că s-a accidentat Brandan, alt artist. Plăcută revederea cu Arnold.

Două echipe proaspete, potrivite cu un aer de primăvară. Şi, surpriză, un comentariu decent la TV.

Ce nu înţeleg e inscripţia „Primăria Voluntari” pe pieptul celor de la Urziceni. Adică… cum?

A doua repriză, pe aceleaşi coordonate. E minutul 70 şi, ei bine, da, e una din ocaziile rare când aş vrea să se termine 0-0. Mi se pare cel mai elocvent scor la cum au jucat, dar, altă excepţie, nu în sens negativ.

Aşa că probabil se va marca ;P.

Ei, uite că nu s-a marcat. Un 0-0 neplictisitor, şi e frumos că ambele echipe au rămas în plasa podiumului. De urmărit.