Suporterii şi caracterul

Suporterii lui Inter au început meciul cu Liverpool mulţumindu-le englezilor pentru finala de la Istanbul, câştigată de Liverpool împotriva lui Milan (dupa legendara revenire de la 0-3).

Cunosc un fan al lui Manchester United pentru care singura consolare pentru eliminarea echipei „lui” din Liga Campionilor anul trecut a fost faptul că nu a câştigat Chelsea, Liverpool sau, mai ales, Arsenal.

Pe de altă parte, un coleg a urmărit un meci al lui Bayern München în Cupa UEFA împreună cu nişte suporteri ai lui Hamburg, un oraş cunoscut pentru fani “anti-Bayern”. Toţi nemţii ţineau însă cu Bayern împotriva “străinilor”.

De aici întrebarea: ce arată mai mult caracter? Să ţii cu o echipă, mai presus de patriotism, sau să ţii cu echipele din ţara ta mai presus de “culorile de club”?

În primul caz, te afiliezi la o “cauză”, sau mai degrabă un grup, să zicem Inter Milano, şi îi rămâi fidel exclusiv, indiferent de circumstanţe şi mai presus de orice alt sentiment. Mai presus de patriotism. Dovada supremă de loialitate. Rezultatul poate fi să vrei ca, de exemplu, Milan să nu câştige, nici măcar cu “străini”, doar pentru că sunt „duşmanii” tăi din alt cartier.

În al doilea caz, patriotismul e mai presus, lăsând la o parte “micile neînţelegeri ale vieţii”, pentru ca “la greu să ţinem cu ai noştri, indiferent de culori”.

Dar ce înseamnă tărie de caracter? E a fi „patriot” dovadă de tărie de caracter, sau dimpotrivă, de slăbiciune ? De ce să ţii cu un român (italian, neamţ englez etc.) doar pentru că e român (…etc.), necondiţionat de ce fel de om e ? Nu are nici un merit în românismul său, dar are merite dacă e, de exemplu, un om, sau jucător, poftim, bun. De ce să nu fie asta măsura, şi nu apartenenţa la o naţie, sau, ca să ne întoarcem, la un club ?

Mulţi dintre noi avem nevoie, emoţional, de astfel de ataşamente, la diverse grupuri. Ideologice, sportive, sociale, de interese. E un simptom al expresiei “omul, animal social”. Ele ne împrumută, cum se spunea în această discuţie, o parte din identitate. Poate, pentru a compensa ceva care ne lipseşte, sau pentru a augumenta o parte pe care vrem să o impunem într-o sferă extinsă. Asta nu înseamnă, însă, că musai trebuie să fim mândri de asta.

Sunt fanul unei echipe, şi, în campionat, mă distrează insuccesele „rivalilor”. În acelaşi timp, când rivalii joacă cu „străini”, ţin cu ei, din „patriotism”. Consider că dau, în ambele cazuri, dovadă de slăbiciuni de caracter.

Dar mi le asum. Pentru simplul motiv că …e plăcut să fii „suporter”, e fain să fii „patriot”. Ai parte de bucurii (şi necazuri) colective la un nivel emoţional imposibil de atins „în individualism”.

Ar trebui însă să nu uităm, mai ales cei mai „exaltaţi” dintre noi, ce înseamnă de fapt asta – slăbiciuni de caracter. Şi, dacă tot le avem, dacă tot sunt plăcute, să le savurăm cu bună-dispoziţie şi bun-simţ, deoarece cu cât le manifestăm mai agresiv, cu atât arătăm mai clar şi mai hâd cât de goi suntem pe dinăuntru.

Publicitate

5 gânduri despre “Suporterii şi caracterul

  1. In Firenze,daca detii un chiosc vopsit in alb-negru,ai sfeclit-o.Juve este inamicul numarul unu,iar daca ai ghinionul sa porti un tricou cu dungi verticale,avand in componenta aceasta combinatie de culori,atunci e recomandat sa ai o asigurare medicala beton.Cat despre chiosc,focul il va parjoli ,imediat dupa ce a fost zarit de catre locuitorii celui mai frumos oras din lume.

    Apreciază

  2. Am un prieten italian,in Firenze,fost arbitru,care-mi povestea ca vedea negru in fata ochilor atunci cand arbitra o echipa cu echipament asemanator cu al lui Juve.Tot el mi-a povestit,cum la un meci de fotbal feminin,un meci amical,le-a rugat,pe cele din echipa care avea tricouri alb cu negru,sa-si schimbe tricourile,pentru a putea beneficia de un arbitraj impartial.

    Apreciază

  3. Poi si te poti numi fan cu, caracater atunci cand te prefaci ca tii cu o echipa doar pt a da bine in fata lumii?
    Daca nu esti suporter patimas al unei echipa, n`ai cum sa traiesti aceasta „povara” de a alege intre patriotismul fata de culorile clubului favorit sau cele nationale…
    Asta e o lege nescrisa a fanatismului :D

    Apreciază

  4. karlsberg – si ti se pare normal?
    am fost de curand la o miuta cu niste baetz, avand un tricou al fiorentinei cu mutu (deh : ). la care unul exclama – AH! de ziceai ca l-a lovit ceva. intai nu m-am prins, apoi ma uit mai atent – avea tricou albnegru. a tinut totusi sa ma asigure – nu-i nimic, aici sntem intre prieteni. eu am ras, dar el parea inca afectat la vederea culorii…

    stelista – in prima propozitie, nu stiu la ce te referi. nu era vorba in propozitie nicaieri de prefacatorie, dar, bine, e si asta o alta tema. mai putin grava, zic eu – doar un alt fel de slabiciune de caracter ;).
    apoi, eu asta zic, ca poti fi suporter patimas si fara sa fie nevoie de „poveri” din astea…
    si in fine, si cine a zis ca fanatismul e ceva bun, incat sa-i respecte cineva legile? :P

    Apreciază

  5. am vazut ce inseamna fotbalul in Roma.pe la balcoane,vedeai steaguri ale echipei AS ROMA sau LAZIO,mai multe ale AS ROMA,fiind considerata echipa fanion a orasului.in masini,mergand prin frumosul oras,vezi plin de steaguri ale cfelor 2 echipe.nu pot sa va explic ce se intampla la un meci AS ROMA-LAZIO.parerea mea ca e cel mai periculos meci din Europa.nu exista meci intre cele 2 echipe ,sa ramana fara batai intre fani si intre fani si politie(mai ales).

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s