Se pronunta „hei, sverie” si inseamna „salut, suedia”.
Stockholmul intins pe mai multe insule arata cam asa vazut din avion.

Am stat la hotelul asta

pe nume „Anno 1647”. Un pic scumputz, da’ e foarte bine plasat, aproape de centru, cum iesi din metrou la statia Slussen. Ei zic ca are 3 stele, dar ma rog, baie in camera n-are, doar chiuveta. In schimb micul dejun e copios si delicios, compenseaza pentru baie.

Am ajuns seara pe la 7 la hotel, si imediat am purces in recunoastere. Pentru a ajunge in orasul vechi, care ocupa in intregime o insulita din mijloc, se trece peste un pod, de unde se vad parti ale orasului, plus, in seara respectiva, luna plina.

De pe acelasi pod, in partea cealalta, alt cartier, pe la poalele caruia trece un tren, pe o linie suspendata deasupra apei

Pe domnul din imagine nu stiu cum il cheama. Dar ii statea bine luna.

Si am intrat in orasul vechi, zis Gamla Stan.

Aceasta e strada principala, la ora aia un pic pustie, deoarece majoritatea probabil erau la cina.

Din ea se ramifica cele mai narrow streets of cobbled stone

vazute probabil vreodata la un loc

Mai dai in mici piatzete

din care pleaca alte strazi inguste cu pavaj cubic

Frisca de pe tort sunt insa gangurile rosii,

care mie mi-au placut deosebit de mult.

Intre timp, infratirea globurilor naturale si artificiale

ne-a dus spre poarta de intrare,

de fapt, pentru noi, iesire din orasul vechi.

Peste un alt pod frumos panoramizant

am intrat in partea mai noua, aleea cu cumparaturi. Neimpresionant. Oricum era pustiu. Asa ca ne-am intors in fermecatorul oras vechi, parca rupt din cantecul „dati-mi dati-mi strazi pavate”

măturate

… (…) si cu fete incaltate cel putin.

Plus, as adauga eu, aceste fenomenale ganguri roshii.

Inapoi spre casa, am mai dat o data ochii de privelistea asta cu tren, pe care am pozat-o in nestire, poate-poate iese ceva

si a iesit asta, in trecere