Lupta gimnasticii cu audienţa

M-am afundat în masa abrutizată. Dumincă am avut de ales între Gloria Buzău-Vaslui şi campionatele europene de gimnastică… Pe vremuri nici n-ar fi existat dubii, gimnastică… aşa am început şi duminică, dar m-am trezit… plictisindu-mă. La început n-am vrut să recunosc, de ruşine, dar apoi a trebuit: m-au plictisit campionatele europene de gimnastică, cu unele excepţii. Aşa că am dat printre picături şi la fotbal. Deşi cu tristeţe. M-am întrebat de ce. Poate pentru că am „pierdut contactul”, nu mai recunosc sistemul de votare, nu mai cunosc aproape nici o gimnastă după nume, exerciţiile mi se par seci, cu multe greşeli, fără zâmbet. Nu mai e „distractiv” să te uiţi la gimnastică, decât în rare ocazii. Meciul dincolo era însă din fericire extrem de slab (Grădinescu se abţinea, dar îl simţeam că nu e fericit) – din fericire pentru că aşa am dat mai uşor înapoi la gimnastică, pentru nişte momente interesante:

1. exerciţiul Stelianei Nistor la bârnă. Spre surprinderea mea, nu am fost foarte afectat de căderea ei, ca pe vremuri dacă rata Miloşovici (doar că ea nu prea rata :). Detaşarea, poate, şi senzaţia că nu e aşa important… important e la Beijing, acolo o să am emoţii pentru Steliana.

2. exerciţiul Anei Tămârjan la sol. Exerciţiul mi s-a părut slăbuţ, cu greşeli, dar ataşamentul emoţional faţă de „culorile patriei” a învins. Am mai vorbit despre patriotismul ca sentiment nejustificat, şi că mi-l asum. Coroborat cu sindromul buturugii mici, m-a făcut să trăiesc cu emoţii sporite finala la sol, şi perspectivele crescânde pentru o medalie tămârjenească.

3. exerciţiul englezoaicei la sol. Primul care a adus aminte de „cum era pe vremuri”. Un pic de graţie, aterizări „lipite”, un zâmbet. Spre deosebire de celelalte fete (inclusiv Ana noastră) care se „bagă” la execuţii foarte grele, care mie, ca spectator neavizat, nu mi se par atât de grele cum sunt de fapt, şi la care văd doar aterizările cu inevitabilul pas în spate, care mie încă îmi sună a „greşeală”. Englezoaica a făcut şi ea elemente grele, dar parcă mai lent (e mai… mare), şi a lipit nişte aterizări. Mi-a plăcut.

4. cel mai mult mi-a plăcut însă exerciţiul Sandei Izbaşa, tot la sol. Cu noua freză (care îi stă bine, arată mai „occidental” decât clasicul breton gimnastic românesc brevetat – nu mi-am dat seama de asta decât cânda zis comentatoarea), a făcut un exerciţiu foarte bun. Chiar şi comentatorii englezi de pe eurosport au zis – da, ăsta e aurul. A avut 5 (!) diagonale, a făcut paşi în spate (am înţeles însă că acum sunt regulamentari, „pentru poză”), dar a şi „lipit” vreo două aterizări înşurubate. Mai important decât toate însă, pentru mine, între atâtea acrobaţii a avut timp să zâmbească (!), şi să îndemne publicul la aplauze (!!), ca în legendele cu Simona Păuca sau Aurelia Dobre. Publicul a reacţionat, şi am reacţionat şi eu, de pe canapea – hai, să nu cazi cum la ultimul salt – stai! Şi a stat. Aur.

5. Nu în ultimul rând, Oksana Chusovitina. Când am văzut numele nu mi-a venit să cred (n-am recunoscut-o cu părul scurt). Am văzut solul, făcut în nota celorlalte, dar văd acum că a luat aur la sărituri, finală pe care n-am văzut-o. Pe Chusovitina o ştiu de când eram mic. A fost la Olimpiada de la Barcelona, în 1992. Are aproape 33 de ani, şi s-a calificat pentru Beijing. O performanţă fantastică. Povestea ei, aici.

Comentatorul englez zicea că, din gimnastica europeană, România emite pretenţii la Beijing pe echipe, iar la individual o rusoaică, nu mai ştiu cum o cheamă. Eu sper să se ţină tare şi Sandra şi Steliana. Pentru că nu ştiu de ce am o presimţire că la vară n-aş mai muta pe fotbal de la finala olimpică de gimnastică, nici chiar în momentele când nu sunt ale noastre „la aparate”.

2 gânduri despre “Lupta gimnasticii cu audienţa

  1. Mie mi-au placut la Olimpiada, cred c-au facut efectiv tot ce s-a putut face. Sistemul asta e ceva de speriat ce a facut din partea artistica a gimnasticii. Dar mi-au placut si rusoaicele, sunt inca foarte bune, „norocul” nostru ca au fost mai ghinioniste. Btw, Aurelia Dobre e de vis, nici acum nu ma plictisesc sa ma uit la solul ei din 87!

    Apreciază

  2. Si mie mi-au placut astea mici ale noastre. Bravo lor. Iar Izbasha m-a ridicat de pe scaun.
    Aurelia Dobre – solul asta? Acum imi dau seama ca n-am vazut-o NICIODATA! In 87-88 nu se dadea nimic la televizor (Olimpiada de la Seul DELOC!), si dup-aia s-a accidentat. Ce gimnasta a fost!!

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s