24 iulie

În drum spre hostel, am oprit la 7eleven, un fel de minimarket, să cumpăr ceva de-ale gurii. 2 banane şi 2 pere, vreo 5 euro, cel puţin. Casierul, un individ cu ten închis a indian, vorbea la telefon în timp ce tasta. Îl aud zicând “fructe”. Mă rog. După câteva secunde, în timp ce verifica abţibildu’ la perele mele, zice “pere”. Măi să fie. Când termină de vorbit, îl întreb – “ai zis ‘fructe’?”
“da, astea snt fructe” – şi îmi arată bananele şi perele.
“aha. Şi pere?”
“astea snt perele.”, şi îmi arată… perele.
“în ce limbă?” (mă gândeam că, indian, or fi din sanscrită, că am auzit că stă la baza multor limbi indoeuropene)
“în norvegiană”.
Luat de un val de amuzament, i-am explicat că şi în română se zice la fel. Nu ştiu dacă a înţeles “română”, dar “pere” şi “fructe” sigur.