„Freipass für alle” înseamnă „liberă trecere (sau paşaport gratis) pentru toţi”. „Nein” se cam deduce ce înseamnă, din imaginea de mai jos:

În 8 februarie are loc referendumul pentru extinderea acordului bilateral dintre Elveţia şi UE la noii membri România şi Bulgaria. Asta include şi reguli mai relaxate pentru vizite, permis de şedere şi, mai ales, drept de muncă.

SVP e un partid de dreapta, autointitulat „al clasei de mijloc”,

aflat la guvernare, condus de un anume Blocher, un fel de Vadim al confederaţiei helvete, care după un moment de glorie e acum şi el cam în dizgraţie, dar tot încearcă să muşte.

Prima reacţie când am văzut acest banner în gară a fost visceral-emoţională, de genul „cioară-i mă-ta”.
Apoi mi-am dat seama că reacţia mea corespunde exact stereotipului înfăţişat în afiş.
Apoi mi-am zis – „şi ce dacă, EI au început”.

Acuma, întorcând problema invers, poate băieţii ăştia de la SVP ar trebui respectaţi: măcar ei ţi-o zic în faţă că nu te vor. Asumându-şi reflecţia acestui fapt asupra lor înşişi: „Sntem xenofobi!”
Mulţi reproşează americanilor acel „political corectness”, că nu-ţi zic în faţă chestii pe care le cred. Uite, băieţii ăştia ţi le zic – îţi place?

Nu-mi place. Şi am stat să mă gândesc de ce. Mă deranjează MODUL în care îşi fac cunoscut mesajul. Dacă ar explica logic şi calm, „domle, nu avem nevoie de forţă de muncă, criminalitatea e în creştere şi dominată de „străini” din zonele voastre, deci, să ne fie cu iertare, dar nu vă vrem” – concluzia ar fi exact aceeaşi, cu deosebirea că s-ar putea purta o discuţie, ba poate oamenii ar înţelege unele argumente. DAAR… impactul mediatic ar fi mult mai mic. Exact ce vorbeam mai an despre imaginea României în afară – chestiile „cuminţi” nu interesează pe nimeni. Boring. „cuminţi” avem şi noi. Ca mesajul să „penetreze” „clutterul”, trebuie să fie senzaţional, ieşit din comun. Ca ciorile de mai sus.

Nu le reproşez argumentele logice cât faptul că jignesc. Şi mă gândesc – oare ce e mai important? Sau, de ce e atât de important faptul că mă simt jignit, de ce contează mai mult decât respectul datorat omului care-mi vorbeşte verde în faţă? Credeam despre mine că sinceritatea e trăsătura de caracter pe care o admir si apreciez cel mai mult – dar iată, oamenii sunt sinceri, şi totuşi, deşi raţional apreciez, emoţional aş da cu ei de toţi pereţii. „Behavior breeds behavior”, aia e, acţiunea influenţează reacţiunea.

Acum înţeleg un pic cam ce simt ţiganii când sunt făcuţi „ciori”. Şi reacţia instinctivă e – „daa? cioară, zici? stai că-ţi arăt io ce înseamnă cu adevărat cioară, n-ai văzut nimic!” – şi uite aşa escaladează conflictele în cercuri vicioase.

Din fericire, SVP sunt doar o parte a spectrului. În aceeaşi gară am văzut şi afişul de mai jos, în care se încurajează păstrarea acordurilor bilaterale (dacă nu se ratifică pentru ro & bul, se anulează automat toate celelalte!). A propos de ce ziceam mai sus despre mesaje senzationale, asta prin comparatie e cam slab, plictisitor, nememorabil:

Mai „memorabil” e ăsta, făcut de rivalii SVPiştilor.

axat tot pe o imagine conflictuală, fir-ar să fie.

Sunt curios ce va vota „poporul”. Oamenii cu care am vorbit zic că n-au cum să voteze „nein”, nu-s inconştienţi să-şi taie craca acordurilor bilaterale cu UE de sub economie. Dar dacă mulţi din cei care gândesc aşa nu se obosesc să meargă la vot… Să vedem…