Vizita lui R & M a prilejuit una dintre cele mai memorabile experienţe culinare. Si nu neaparat pentru ce am mancat, ci pentru CUM.

„Blinde-Kuh” înseamnă jocul „de-a baba-oarba”, literal înseamnă vacă oarbă. 

Restaurantul Blinde Kuh e altfel decat toate celelalte restaurante în care am călcat vreodată.

Când intri, pe perete e proiectat meniul. Foarte simplu, ai de ales între 2-3 chestii. Un fel principal costă cam 40 de ducaţi. Laşi bagajele în nişte seifuri, inclusiv telefonul mobil şi ceasul cu ace fosforescente.

V-aţi prins probabil pân-acum, în restaurant e complet întuneric.

Beznă.

În afară de recepţionistă şi câteva alte persoane, toţi cei „staff-ul” restaurantului snt orbi.

Chelnăriţa noastră se numea Elisabeth, a venit, i-am pus mâna pe umăr, în lanţ, şi ne-am afundat în altă lume.

Restaurantul face parte dintr-un proiect/concept al unei fundaţii pentru nevăzători, deţinută de un nevăzător şi un parţial-văzător (sau cum se zice). Povestea lor aici. E menit să-ţi faciliteze o mică incursiune în lumea celor care nu văd, doar simt.

Am şezut deci la masă, lângă nişte oameni care ne-au zis râzând „încântaţi de cunoştinţă, ce bine arătaţi azi”. Băi, şi nu vedeai NIMIC.

Foarte interesant.

La început a fost un pic ciudat, dar apoi ne-am obişnuit. A venit băutura (eu am luat ceai, că eram răcit. abia apoi m-am gândit – da’ dacă, nevăzând, torn pe lângă, mă ard, mă sperii, dau din coate, lovesc oamenii în stânga-dreapta, haos ţipete în întuneric? apoi mi-am revenit de pe tangentă şi am fost atent. n-am vărsat).

Când a venit mâncarea, am purces la descoperit ce avem în farfurii. M. de exemplu a găsit într-un final cartofii mai spre final.

A fost interesant. Auzisem de la oameni care au fost înainte că e un fel de „test de conversaţie” – dat fiind că n-ai cum să te concentrezi pe limbajul corpului, comunicarea se face exclusiv auditiv, carele e interesant de observat cum se desfăşoară, cât conţinut e de fapt în conversaţie.

Noi ne-am distrat. :) Recomand, dacă aveţi ocazia, pentru cine nu-i claustrofob.

Şi nu, n-am făcut poze.