Da Killaz

Când am auzit pentru prima dată de „The Killers”, am crezut că e vreo formaţie de heavy metal din ăla supărat, cu răgete şi răguşeli. Când colo, snt nişte inşi melodici, vivaci, dar destul de „cuminţi”. Ceva între U2 şi Coldplay – cum declară şi ei, au fost influenţaţi mult de U2, au şi lucrat cu colaboratori de-ai lui Bono&Co.

Credeam că o să fie haos şi înghesuială, aşa că am mers cu tramvaiul, lăsând black mamba acasă. Când colo, parcarea de motociclete, biciclete şi tractoraşe avea o treime goală! Lume nu părea a fi foarte multă. L. mi-a zis apoi că au vrut să cânte într-un loc mai mic, dar au vândut peste capacitatea de 10000 de locuri, aşa că s-au reorientat spre sala asta, unde încap 20,000. Nu cred c-au fost 20,000, că „peluza” din spatele scenei era liberă, dar au fost sigur peste 10,000. Aşa am văzut şi eu cum arată o masă de 10,000 de oameni disciplinaţi. Care nu e neapărat de la sine înţeles, căci L. zicea că pe drum încoace a trecut pe lângă stadion, unde era mare meci între FCZ şi FCB, mari rivale, cu multă poliţie şi bătăi la tot pasu’.

Până să ajungem noi în sală, trupa de deschidere deja începuse. Louis XIV se numesc. Şi au avut o sonorizare slabă de tot. La început am crezut că „nu ştiu eu meserie”, dar şi lui L. i s-a părut că sună rău. Am zis, auăleu, dacă sună aşa tot concertu’ e jale, şi încercam să-mi închipui cum ar putea schimba ditai boxele-mastodont. N-ar putea. Aşa că până una alta am băgat dopurile de urechi primite la intrare în folosinţă, să văd cum e. Parcă era mai bine.

Ludovicii au cântat o juma de oră fix, nişte melodii (după mine) fără sare şi piper, rock „normal”, nedefinit, cântat curat, dar fără personalitate, fără linii melodice memorabile. Plus că am încercat la un moment dat să înţeleg ce zicea, şi am bunghit vreo 2 cuvinte din 20. Asta cu dopurile scoase. M-am lăsat păgubash.

Când au anunţat ultimul cântec a fost veselia cea mai mare în tribune ;), după care s-au aprins luminile, de am putut „lua pulsul poporului”. Care era cuminte şi disciplinat, am numărat doar 3 pahare cu suc care au zburat în masa compactă din faţa scenei. Atât.

Până la „ora meciului”, sala aproape s-a umplut. Am mai avut ceva de aşteptat până şi-au aranjat băieţii trebile, L. a observat că au schimbat mixerul din mijlocul podelei, semn bun, şi, în sfârşit, s-au stins luminile, şi – au început.

Altă viaţă! Se auzea mult mai bine ca la ludovici, profesionist, spectaculos – au şi început tare, cu Human, cu unul din hiturile lor – are we human, or are we dancer? Păi, pentru primele 3 piese cel puţin, lumea a fost dancer, că a urmat alta cunoscută:

Mi-am zis, muoaamă, să vezi că iese cu hai totuşi. Am băgat camera în bozunar, şi m-am pregătit pentru distracţie.

Şi pregătit am rămas, căci am constatat că, cel puţin pentru mine, au atins punctul de maxim chiar la începutul concertului! Au urmat nişte piese alerte, dar asemănătoare, şi din nou fără linii melodice memorabile. La unele parcă nici vocea lui nu se auzea aşa bine. Altfel, jocuri de lumini,

energie multă la lumea de pe podea (noi am stat în tribună, unde a fost destul de linişte şi pace).

După vreo oră, a urmat alta mai cunoscută, I got soul but I’m not a soldier, am zis, aha, hai că se revitalizează,

dar… după asta s-au oprit. Mă uit la ceas – 10 jumate, trecuse cam o oră şi-un pic. A, deci pauză.

Într-adevăr, după vreo două minute au revenit, şi au mai băgat câteva piese. Mai interesante parcă, mai endorfinizante pentru populaţie – din nou, e o senzaţie aparte să fii într-o mulţime (chiar disciplinată) care se concentrează toată asupra unei chestii – bătăi din palme, sărit în sus la unison, strigat, şi mai ales cântat. Nu ştiu care-i cauza, da’ îţi dă o senzaţie de exaltare, e foarte fain de observat şi de participat.

Cea mai tare fază însă abia avea să urmeze. După vreo 4 cântece (a numărat L.), a zis, ăsta e ultimul cântec, hai să duduim clădirea asta! Au/m duduit-o, şi la sfârşit îl văd pe L. făcând semn că mergem. „Păi”, zic, „nu urmează bisul?” „A fost bisul, tocmai au cântat 4 cântece în plus.” „Păi cum, ce, era gata? Doar atât?” „Gata – ăştia-s The Killers, nu-s U2”.
Mie tot nu-mi venea să cred, eram convins că „mulţimea va cere” şi ei vor mai cânta. Aşa că am ieşit oarecum ezitant, cu gândul „lasă, până-şi ia C. haina, încep ăia din nou, şi ne-ntoarcem.
Când colo, până să-şi ia C. haina, sala s-a golit pe jum’ate!! Am ieşit afară – puhoi de lume, pleca. Incredibil. Băi, deci, la ăştia, dacă zici o treabă, o iau de bună. A zis ăla „ultimul cântec”, oamenii l-au crezut, şi după ce a terminat au plecat instant. Sau să fi fost noi cei care am declanşat exodul? :D. Cert e că, dacă cumva killerii se aşteptau la insistenţe, la „ba nuu, hai, mai cântaţi, Human încă o dată, hai una instrumentală, sau aia cu soldatu’, hai pliiiz, aplauze fluierătuuri” – nimic. Oamenii au plecat la fel de disciplinaţi cum au venit.

Un concert „chirurgical” – băieţii au venit, şi-au cântat ce aveau de prestat, şi au plecat. Chiar şi în timpul concertului, n-a fost cine ştie ce interacţiune cu sala, în afară de „how are you tonight”, „we’re having a great time”, câte-un „come on” pe alocuri, un „this is a new song” şi „this is the last song”, n-a prea vorbit cu noi. Parcă se grăbeau undeva, au cântat piesele din una-n alta, ţac-pac, ura şi la gară. Interesant. Poate aşa o fi peste tot şi nu-s eu obişnuit – deşi parcă-mi aduc aminte că la puţinele evenimente mai mari la care-am fost lumea a „bisat” parcă mai mult.

Una peste alta, mi-a plăcut. Am fost mai mult human decât dancer, da’ orişicât. Videoclipul „de studio” mai jos.

5 gânduri despre “Da Killaz

  1. Te urasc c-ai fost la astia la concert! Si apropos de deschidere marile minti gandesc la fel: si dupa mine sint (U2+Coldplay)/2.
    Si ca sa te simti intr-o companie selecta si pe U2 si pe Coldplay le urasc ca nu vin in Romania.
    Auzi, mai angajati in Elvetia acu cu criza? ;)

    Apreciază

  2. baietii vin si in romania si guerrilla cam abuzeaza de ei..imi rezerv dreptul de a fi neimpresionata..astept kings of leon si coldplay (pentru lost care m-a electrizat:)) si u2 si tot mai sper ca ajung la ac/dc in vara asta pe undeva prin continent

    Apreciază

  3. @d – da, sa-i fie rusine lu bono ca nu vrea in romania. el care se lauda ca-i plac tarile in dezvoltare.
    din cate stiu, au inghetzat angajarile. dar… one never knows. ce-ar fi sa vii la un scouting? ;)

    @t – v-au lasat cu aparate ‘mari’ la concert? io nici n-am luat-o, iar asta mica nu vede noaptea… asteptam dar poze cu tantitina!

    la u2 polonez cre’ ca zic pas, dar la un a, ce traznet, de ce? m-as baga. hmm, ai vreun link cu turneul lor, sa vad unde i-as putea prinde? multzam.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s