AS Nancy Lorraine era tot ce ştiam despre oraşul Nancy, şi asta pentru că a antrenat Bölöni acolo. În rest, nimic. Sau să fi auzit şi aici de o catedrală? Cred că o confund. Oricum, am zis că dacă tot e în drum, să aruncăm o privire.

Am parcat într-un parc, chiar lângă una din porţile de intrare în oraşul vechi (snt mai multe, dar cel mai mult m-am apropiat de asta, pe care am pozat-o tradiţional strâmb, băi, deci trag clar dreapta jos)

Am traversat parcul în lungime (era lung şi îngust), fără a poza căci chiar nu mi s-a părut nimic deosebit, întrebând-o pe Lil’ Jane pe unde s-o iau. Am văzut 2 pieţe mari în centru pe harta mică a lui Lil’ Jane; prima era la capătul parcului, abtsolut goală, aşa că am zis – poate a doua să fie mai interesantă. Piaţa Stanislas, zicea L.J. (Cine-o fi francezul Stanislas?)

Ei, şi a doua, da.

Una dintre cele mai frumoase pieţe ale primăriei, care este. Frumoasă ca mireasa de pe trenuleţ.

Şi nu atât că e mare,

cât eleganţa, culorile pastelate, şi mai ales atmosfera de la terase – cuceritor.

Pe la colţuri are porţi şi felinare aurite,

mai câte-o terasă,

mai câte-o portiţă înspre afară,

dar, interesant, aurul, deşi mi s-a părut un pic ciudat şi strident aşa în peisajul citadin, până la urmă nu mi s-a părut neapărat kitschos, ci dădea un touch de strălucire peisajului.

Am stat un pic la picioarele statuii lui Stanislas, aflând cu această ocaziune că e un rege al Poloniei şi duce de Lorena, zis şi „binefăcătorul” – scria acolo şi ce le-a făcut, da’ n-am avut răbdare să citesc, i-am crezut.

După ce am inspirat un pic atmosfera, am luat-o înapoi prin grădinile aliniate tipic franţuzeşte,

ieşind printr-o nouă poartă aurită

în oraşul vechi.

Am zis – hai să văd şi catedrala, cine ştie, oi fi auzit bine – e spectaculoasă, într-adevăr, dar nu aşa mare ca cea din Metz, şi altfel ca stil.

Mai departe, pe străzi cu obloane (până să nu-mi spună AdiS despre obloanele tipic franţuzeşti, nu observaem fenomenul, dar într-adevăr le au peste tot),

decorând simetric geometric micile mele plăceri de a fotografia aliniamente stradale.

Şi gata. O oră în cap am stat în Nancy. C’est la vie.