Nici măcar nu era pus să „nu sune în week-end”, telefonul, că am verificat. Şi oricum, azi e vineri. Înseamnă că pur şi simplu nu l-am auzit. Sau l-am auzit? Ca prin vis parcă-mi aduc aminte că i-am zis „mai stau 5 minute”. Am mai stat o oră şi 20 de minute, trezindu-mă cu un strigăt la 6:19. La 6:55 aveam avion. Check-in-ul nu merge online de la acest aeroport, aşa că nu eram nici cechinuit. Ce chinuit! După vreun minut de alergat ca o muscă fără cap prin casă, am sunat repede la aeroport, am zis care-i baiu’, au zis să vin repede să încerc. NOROC că făcusem bagajele decuseară, o RARITATE!, aşa că repede îmbrăcarea, fuga la BM, şi tunde-o. La 7 fără 20 eram în aeroport, parcând BM probabil ilegal undeva la „plecări”, dar am zis că iau amenda în calcul. Intru, întreb unde snt informaţiile, în capătul celălalt, fug repede, o doamnă cu privire absentă şi accent esteuropean zice impasibilă „la rândul 6”, care era fix unde intrasem, fug înapoi, la rândul 6 zburau doar spre Pristina. Azi nu. Ce să fac? Sun din nou la informații, îmi zic să merg la chioşcul de bilete. Care mă trimite la chioşcul de alături, că ei are Malev. E 7 fără un sfert. Întreb dacă mai pot să urc în avion – zice că nu. Şi-avionu’ zbrrrrr.