4 martie 2011

Ieşirea din hotel se face probabil pe poarta cea mare,

dar eu o iau prin fundul curţii, pe drumul găsit aseară, care coboară în stradă printr-un parc.

A. mi-a dat un SMS că somnul lui A. se prelungeşte, aşa că pornesc singur în explorare, pe pavajul de pus la colecţie.

Metroul e aproape, şi e una din staţiile la suprafaţă, îmi place cum se vede.

Sindromul King Kong îmi spune „du-te la turn”, dar hotărăsc să dau prioritate Sindromului Poseidon – pe lângă locurile înalte dintr-un oraş îmi place peisajul acvatic, îmi doresc mereu şi o poză cu apa – fie mare, lac sau râu, ce s-o găsi. Aici e râul Danshui, aşa că iau metroul

care e destul de gol,

şi cobor la staţia Ximen, care pe hartă pare cea mai apropiată de apă. Când ies din metrou, o baie de senzaţii.

Încotro s-o iau? În dreapta pare o zonă pietonală, dar întâi traversez intersecţia spre casa aceea roşie. Care se numeşte… Casa Roşie, The Red House, una din clădirile vechi ale oraşului (cea din dreapta, nu cea din stânga):

Înăuntru nu e cine ştie ce, un fel de expoziţie, dar n-am răbdare, mă întorc în zona pietonală,

prin care mă pierd puţin, mănânc chiar nişte tăiţei care eu speram să fie asiatici, dar sunt de fapt italieneşti, şi fac cale-ntoarsă, căci apa e în partea cealaltă.

Cum merg eu aşa relaxat pe stradă, nu chiar aşa relaxat ca fata din imagine, da’ orişicăt, dau cu ochii de un templu lipit între blocuri, care-mi aduce aminte de Biserica Italiană de pe Magheru:

Trebuie intrat şi văzut, pare interesant.

Înăuntru – altă lume, dintr-o dată. Fiind în mijlocul zilei probabil, nu era aglomerat cu oameni,

doar cu lampioane.

Focul

şi beţigaşele aromate

par a fi un element central în ceremonia lor. Interiorul îmi aduce aminte de bisericile de la noi. Foarte încărcat, iar oamenii se roagă cam la fel.

Merg nişte poze de detaliu aici:

Frumos, liniştit. Mă îndrept spre ieşire,

iar contrastul cu imaginile de afară te loveşte.

Îmi continui drumul spre apă, dar – constat că am pierdut „pariul cu harta”. Într-adevăr, direcţia e bună, dar ca să ajung la râu trebuie să trec acest baraj de autostrăzi:

Speram să găsesc ceva pasarelă sau tunel să ajung la râu, dar nu. Şi nici nu mai vreau să pierd vremea, mă recunosc învins şi o iau înapoi pe unde am venit – în drumul spre turn mai am un obiectiv de bifat.