Înainte de a pleca din Taiwan, câteva cuvinte despre… China. Cum ziceam, dacă ai fi întrebat un chinez, încă n-am părăsit teritoriul ţării, de la aterizarea în Asia şi până acum. Taiwanul e un caz aparte. Pe de o parte, economic, mi se pare un exerciţiu de imaginaţie interesant – aşa ar fi arătat China oare dacă n-ar fi fost Mao şi nebuneasca lui ambiţie de a distruge tot ce era tradiţional chinez? Uite că Taiwanul azi o duce bine, aşa păstrând tradiţiile – deşi şi aici a fost un fel de „revoluţie culturală”, dar occidentală. A. are rezerve – Taiwanul e ţară mică (populaţia cât România, suprafaţa mai mică), mai uşor de guvernat – în plus, şi Chiang Kai Shek tot un fel de dictatură a avut. China „mare” ar fi fost un caz mult mai complicat, nu garantează nimeni că nu s-ar fi sfâşiat singură în lupte interne în loc să progreseze – cum era şi cazul înainte de Chiang şi Mao.

Politic vorbind – ambele părţi pretind a avea drept de suzeranitate asupra celeilalte – Chiang Kai Shek a plănuit mereu să „recucerească China”, iar China a plănuit mereu să anexeze Taiwanul. Se va întâmpla o „reunificare” în viitor?

Un răspuns pe ocolite la această întrebare poate fi conceptul „o ţară, două sisteme”, implementat în Hong Kong şi Macao. Concret – chinezii au promis că 50 de ani nu se ating de sistemul economic şi social din Hong Kong şi Macao, le lasă să funcţioneze aşa cum sunt. Interesant va fi ce se întâmplă ulterior. Azi au trecut deja mai mult de 10 ani din cei 50, lumea încă nu se gândeşte, sistemul pare să funcţioneze… dar 40 de ani trec repede. Interesant e cum va fi China peste 40 de ani. Avem tendinţa să vedem „schimbări mari” în următoarele decade, probabil influenţaţi de schimbările economice radicale din ultimii 20 de ani, atât la noi, cât şi în China, dar – cum e cu gândirea politică? Uită-te la noi. După 20 de ani, gândirea politică nu a evoluat cine ştie ce spectaculos… spre bine. De ce ar evolua în China, care, să nu uităm, încă e de facto în comunism?

Nnaa, China e deja de facto în capitalism, doar cu numele în comunism, vor zice unii. Aşa o fi. Eu o văd evoluînd înspre ceva gen Singapore, o „dictatură capitalistă” – se vor împăca Hongkonghezii şi Macaoanii cu dictatură, de orice fel?

Răspunsurile le vom afla în 2049. Noi azi nu ne gândim, dar… chinezii nu gândesc pe termen scurt.