Una din imaginile definitorii pentru Olanda, cea cu morile de vânt, poate fi văzută, de fapt, în foarte puţine locuri – Kinderdijk e probabil cel mai propice. N. l-a găsit, bineînţeles – ceilalţi nu auziserăm niciodată (în afară de R., care mai fusese, dar ea locuieşte în Amsterdam).
Facem cei 25km de la Rotterdam în jumătate de oră, după o rătăcire pe autostradă, şi parcăm unde vedem un semn ”P” şi nişte mori desenate. Ne dăm seama curând că nu e parcarea principală (R. ne zisese că e chiar lângă mori şi costă 5 EUR – asta e pustie, nici un semn de plată), când vedem semn ”500m până la mori”. Eu aş lua maşina, să fiu sigur că nu întârziem – la 5 se opresc morile – dar N. a pornit deja înainte – „hai, că abia facem un pic de mişcare”. „Hai.”
Ideea se dovedeşte bună – de aici se văd frumos toate morile, cu pletele în vânt.
În poză ies cum ies,
dar spectacolul e în mişcare, cum se învârt. Iată:
N. zice că morile se învârt doar în iulie, doar sâmbăta, doar între orele 2 şi 5 dupămasa. Noi am ajuns la 4 jumate, în penultima sâmbătă din iulie…
Sunt 19 mori îşirate pe un canal în formă de L,
la care ajungem curând. Încă se învârt.
O luăm la picior pe drumeagul dintre ele,
(abia la întoarcere ne-am dat seama că un culoar e pentru pietoni, celălalt pentru biciclişti. Bineînţeles că am mers pe cel pentru biciclişti. Dar de aici ieşeau pozele
mai bune).
Norii Negri ne-au ajuns cu stropi tocmai când eram în dreptul morii nr. 2.
E deschisă până la 5, e 5 fără 10, aşa că – melcu’ ţuşti peste pod
şi înăuntru.
Fascinant mecanismul morii,
păcat că lumina slabă nu permite surprinderea cu acurateţe a roţii morii se-nvârteşte.
O surprind pe geam.
E deja ora 5, dar văzute prin lucarnă
petalele încă se învârt.
E timpul să cobor scările foarte abrupte,
să ies în curte,
să mai trag vreo sută cinci zeci şi două de poze (îmi plac foarte mult morile, se vede, nu?) din care aleg una,
să trec podul
spre partea cealaltă
şi gata, înapoi pe pista de biciclişti (am mers la risc), pe lângă Capra Singuratică.
Voi dacă ajungeţi pe acolo, poate luaţi vaporaşul acesta care se plimbă pe canal.
explorish.ro 
Nu ne-ai zis la ce sunt (erau) bune morile astea. Acum multi, multi ani, cand am fost si eu in Olanda, am vizitat o moara din asta. Macina faina. Da’ era pe undeva pe langa Enschede, nu Rotterdam. Si nu mai tin minte daca se invartea sau nu. Parca da.
ApreciazăApreciază
@Pinguilde: Morile sunt/erau pentr managementul apei si protectia pamantului ca sa zic asa. Sunt capabile sa pompeze apa din canalul care se umfla in bazine colectoare si viceversa. Acum sunt inlocuite de niste motoare moderne undeva mai in sus pe canal.
@Explorish: alaltaieri, la ora 5 si un minut am ramas cu buzele umflate in spatele garduletului morii:)
ApreciazăApreciază
ioanina
Multumesc. Foarte interesant. Banuiesc ca pe vremuri au existat intr-adevar foarte multe mori si de acolo stereotipul.
ApreciazăApreciază
stereotip sau nu…mie-mi plac la nebunie:). merita sa mergi acolo pentru ca intradevar cum zice explorish e cea mai mare concentratie de mori intr-un singur loc:)
ApreciazăApreciază
nimic mai simplu : click explorish si sunt la olandezii zburatori cu morile lor de vant, de luptatori , de lalele , de canale, de frumos !!!!
thx 4 journey , awesome
Andre Rieu a ratat sa fie #1 or# 2- s-a multumit cu kitsch ul , sorry .
ApreciazăApreciază