Portul Rotterdam e cel mai mare din Europa, întins pe 40km de-a lungul estuarului râului Meuse (singurul european alături de Le Havre care ”primește” vapoare de tonaj foarte mare). Nici o șansă să-l vedem tot – dar ne-ar plăcea să vedem portul vechi, Delft. După experiența cu parcarea din Breda o rugăm pe Jane să ne ducă direct la o parcare acoperită, în apropiere de Euromast – priveliștea de sus ne va lămuri cum stă treaba cu orașul. În drum spre Euromast trecem pe lângă ce cred că face parte din portul vechi, acum cu 2 echipaje ale poliției.

Euromastul nu pare foarte înalt, până ajungi sub el.

E ”deschis” azi până la 112m, unde ne întâmpină o… ploaie.

Pozele ies slab, așa că dăm o tură să vedem, poate se schimbă vremea în stil olandez. În partea cealaltă suntem feriți de stâlp și pot face o panoramă a începutului de port,

pe partea cealaltă, mai ”industrială”, plouă însă zdravăn.

Peisajul e ”industrial”, nu cine știe ce încântător

(Rotterdamul a fost bombardat complet în războiul 2, așa că tot ce e aici e construit după), dar portul e totuși impresionant, cu ploaie cu tot.

După un timp, previziunile se adeveresc și se ivesc spărturi în nori, lumina devine mai bună.

Îi trimit un SMS lui N., care a studiat aici, și îmi răspunde să luăm masa în hotelul New York, cel vechi de vizavi,

de unde plecau vapoarele spre Statele Unite în trecut.

Nu avem timp să-i urmăm sfatul; între timp au sosit și A. și R., A. urcă și ea, noi coborâm pe această scară cam amețitoare până la platforma de dedesupt,

și apoi jos de tot – nu pe sfoară,

ca temerarii din imagine,

ci normal, cu liftul. Mâncăm o clătită la cafeneaua de jos, după care e timpul să plecăm – e deja aproape ora 4, și vrem să ajungem înainte de 5 la următoarea destinație.