În timp ce o aşteptam pe N. la recepţia hotelului mi-au căzut ochii pe un mic pliant care povestea despre cetatea Kyburg, din apropiere. Arăta bine în poze, aşa că am decis ca a doua zi să-i fac o vizită.

Zis şi făcut,

a doua zi m-am înfiinţat la porţi.

Oamenii ăştia au câte-o cetate din asta pe unde nici nu te-aştepţi, aproape pe fiecare deal.

Kyburg e dintre cele mai bine păstrate –

cu toate că e dintre cele mai vechi, dinastia lor începând cam în acelaşi timp cu Habsburgii, pe la 1100, dar pe la 1325 deja se termina, cetatea fiind luată de Habsburgi.

Azi e muzeu,

încercând să prezinte viaţa din evul mediu.

Un muzeu… mediu.

Dacă eşti prin preajmă, merită o vizită.

M-am învârtit un pic pe-afară

şi prinăuntru,

(interesantă macheta),

şi apoi… am plecat.