Algoritmul unei decizii

Acum ceva vreme povesteam despre mecanica unei decizii, şi anume de a (nu) cumpăra o cameră foto după ce mi-au furat DSLR-ul cu obiectiv cu tot în China. Am „rezistat”, iată, aproape 6 luni. A observat cineva vreo diferenţă la calitatea pozelor? Eu nu. La nivelul meu de amator, mai ales la lumină bună nu e diferenţă între ce făceam cu DSLRul şi ce am făcut cu compacta în ultimele luni. A fost însă o mare diferenţă de… feeling. Din mai multe puncte de vedere.

Pe de o parte, compacta Sony H5V nu e cea mai mică, dar o port de obicei la brâu prinsă de curea, nici n-o simt. O las aproape tot timpul pe ”auto inteligent”, nu-mi bat capul cu setări, le găseşte singură. E rapidă (pentru o compactă), face panorame automatizate şi filme full hd. Adică – tot ce-mi trebuie, doar că… pe de altă parte, nu ai senzaţia aia de ”imersiune” totală în scena din poză pe care o ai când lipeşti ochiul de viewfinderul unui DSLR. Nu ai ”fiorul artistic” vibrând la aceeaşi intensitate. Nu eşti ”una cu scena” din poză, nu ai senzaţia de vânător care apasă pe trăgaci. Mi-a lipsit asta. Și mi-a lipsit mai ales la gândul că obiectivul de 50mm cu deschidere de 1.4 achiziţionat cu o zi înainte de furt stă trist şi neutilizat – frumuseţe de obiectiv.

La un moment dat când povesteam acestea unor colegi, unul a zis – ”e ca un drog, eşti un camera-junkie!” Mă tem că are dreptate. Și… am început să cochetez cu ideea de a-mi lua un nou DSLR. Am ezitat între mai multe opţiuni – pe de o parte, e o ocazie bună să ”upgradez” la un model mai performant. Pe de altă parte, în timpul cât am stat fără cameră ”mare”, filosofia mi s-a schimbat un pic. Una, că am prins gustul călătoritului ”light”, fără 2 kile scumpe atârnate de gât, plus grijile adiacente. Astfel încât nu am de gând să mai iau camera ”mare” peste tot, ci doar din când în când, la ”ocazii”, să mă delectez cu senzaţia – un portret, o floare, o rază de soare. Aşa că nu prea-mi vine să investesc o grămadă de bani în ceva ce voi folosi rar.

Să vedem ce opţiuni sunt:

În primul rând, Nikon D7000 – cea mai bună cameră din segmentul ”amator entuziast” la ora actuală. Știe cam tot de ce am nevoie (şi mult mai mult), în afară de GPS încorporat (nu înţeleg de ce nu l-au integrat… Sony are GPS integrat în camera mea compactă, care e mai veche decât D7000ul). Problema, în afară de preţul piperat (iar ca s-o folosesc doar ”pentru ocazii” parcă nu se justifică) e ergonomia – m-am jucat de multe ori cu ea la raioanele foto pe unde am prins-o, încă din martie, şi – nu-mi place deloc cum ”cade” în mână, şi pace. Am încercat să mă autoconving că ”las’ că te obişnuieşti” – nu şi pace. La D50 am ştiut din prima clipă că ”ea e”, aici din prima clipă am simţit contrariul. Ori, dacă fac investiţia mai ales pentru ”feeling”, dacă acesta lipseşte… am început să mă uit la alte modele.

Canon EOS 60D – concurentul Nikonului de mai sus. Aici senzaţia a fost cu totul alta – se ”mulează” pe mână cel mai bine din câte am încercat în afară de vechiul D50 (e un pic mai mare şi mai grea, e un pic mai mult loc decât necesar, dar altfel, foarte ergonomică forma). Aici nu-mi place că trebuie să mai apăs un buton pentru a roti roata opţiunilor, incomod. Problema mai mare e însă că ar trebui să-mi vând cele 2 obiective (între care şi cel abia cumpărat) şi să-mi iau unul Canon – prea multă bătaie de cap.

Nikon D5100 – acelaşi senzor ca D7000, deci calitatea pozelor ar trebui să fie identică. Nici aici însă nu-mi place ergonomia, camera e prea mică, nu mi se potriveşte în mână la fel ca D50ul. În plus, îi lipseşte ecranul mic de deasupra, cu setările principale, de care eu mă folosesc constant.

Nikon D90 – precursoarea lui D7000, o cameră foarte bună la vremea ei (lansată în 2008), azi depăşită tehnologic (ca senzor, capacitate video, etc.) de D5100, care e la fel de scumpă. O opţiune ar fi D90 la mâna a doua, dar chiar şi pe ebayul american se vinde cu vreo 500 de dolari. Aşa, mai bine mai pui 100 de dolari şi iei un D5100 nou.

Sony NEX – dintre noile camere ”mirrorless”, Sonyul îmi face cel mai mult cu ochiul. Avantaje: calitate foto de tip DSLR, dar corp mai mic. Dezavantaje: nu are vizor optic, care face să se ”simtă” ca o compactă la făcutul pozelor – păi aşa n-am rezolvat nimic la capitolul ”feeling”. În plus, cu lentila de, să zicem 18-55, e suficient de mare încât să ocupe cam tot atât loc ca un DSLR mai mic. Are însă GPS şi funcţie panoramică – pentru cei care se gândesc să upgradeze de la o compactă şi NU au obiective de la Nikon şi Canon pe care se pune prafu’, recomand o privire spre noile modele mirrorless. Are şi Panasonic un GF3 interesant.

În fine, am ajuns şi la ultima variantă, care şi-a făcut loc întâi timid între opţiuni, apoi tot mai curajos: un Nikon D50 la mâna a doua. Adică exact ca cea veche. Iniţial am respins ideea – ”nu dau banii pe acelaşi model ca cel furat, ar însemna că ”hoţul câştigă”; cu timpul am început să gândesc altfel. Am urmărit şi D50-urile se vindeau între 100 şi 250 de euro pe ebay, după cum ţi-era norocul. Hmm. Nici n-ar fi aşa mare paguba. Cu 150 de euro, să zicem, cât aş fi dispus să dau, mi-aş satisface ”dependenţa” din când în când, dar n-aş avea mustrări de conştiinţă că am dat o grămadă de bani pe ceva ce folosesc rar. La nivelul meu oricum nu s-ar vedea diferenţa între camera asta şi una nouă, decât în destul de puţine cazuri (poze nocturne, eventual – dar cu obiectivele pe care le am rămase, şi pozele nocturne ar trebui să iasă binişor). Ca ”value for money” clar pare a fi opţiunea nr. 1. Și apoi, eventual, într-un an sau doi, pot să-mi iau de exemplu modelul următor din seria D7000, dacă chiar vreau, care poate va avea încorporat şi un GPS. Dar poate până atunci reuşesc să „mă las”, cine ştie. Sau îmi ajunge ce am. Om vedea.

Și-uite-aşa, am tot urmărit pe ebay diverse oferte, dar ori erau din State şi nu le trimiteau încoace, ori se licitau destul de sus, peste limita mea de 150 de euro. Până am găsit o ofertă pe ebayul local, care pleca din 130 de euro, dar nu avea nici un ofertant. Poate pentru că n-au văzut-o… sau avea un preţ de plecare prea mare, descurajant (de obicei am văzut că dacă se pleacă de la preţ mic, licitează mai mulţi şi se înfierbântă uşor, creşte preţul final). Cert e că am urmărit oferta câteva zile, iar în ultima zi m-am hotărât – licitez cât cere, 130 de euro, dacă câştig, bine, dacă nu, iarăşi bine. Și cu 3 minute înainte de expirare am licitat, după care mi-am dat seama – oh şit, am vrut să fie cu 30 de secunde înainte, dar am mâncat un zero la oră. Cu toate astea, am rămas singurul, deşi mă aşteptam ca în ultimul minut să liciteze cei cu experienţă, care de obicei vin cu până la 4 secunde înainte de expirare. Dar nu – adjudecat!

Aşa am ajuns la Ennetbürgen, unde locuieşte doamna A., să culeg pachetul – una că economisesc taxele poştale şi a doua – abia mai explorez un loc de care n-am auzit niciodată.

11 gânduri despre “Algoritmul unei decizii

  1. Acum posesoare de D90. Sunt multumita.
    Mi-am cumparat-o fortata de imprejurari, adica s-a stricat D80-ul in vacanta si am simtit ca nu pot suporta restul vacantei fara lentila. Nu am analizat atat de mult ca tine, n-am avut timp, pur si simplu am intrat in primul El Corte Ingles si in 5 minute m-a sunat ING-ul: helou, ce e cu suma asta de bani luata din credit?! Timid: is ai mei …
    Na, una peste alta, n-aş fi schimbat nici D80-ul daca n-ar fi murit.

    Apreciază

  2. Ti-as fi sugerat sa te uiti la Canon G12. Eu am G11-le.
    E destul de compact si ai multe optiuni cu el. Eu il folosesc pe Auto mai mult, pana cand o sa invat sa fac fotografii…
    Sincer, n-am remarcat o diferenta mare la fotografiile tale, mai ales pentru ca pixelii nu au prea multe in comun cu arta fotografica. Imi plac la fel de mult. :)

    Apreciază

  3. dap, d90 e o camera foarte buna, s-o folosesti cu placere!
    la fel si g11le, m-am uitat si la el, dar are senzor de compacta, ori compacta am deja. in plus, mie imi trebuia ceva sa-mi umple palma si sa-mi dea senzatia de vanator :) – altfel intr-adevar diferenta fata de compacta la calitatea pozelor nu prea se vede la nivel de armator.
    g11 e o camera foarte buna, am vazut niste poze senzationale facute cu ea. distractie placuta!

    Apreciază

  4. Cele mai mari diferente care le-am observat intre compacta si DSLR sunt:
    – timpul de raspuns cand apesi sa faci poza si intervalul pana poti face inca una. Daca la DSLR este instant…la compacte dureaza foarte mult pentru gustul meu.
    – zgomotul in imagine. Chiar si pe DSLR (Canon 40D) folosesc cand se poate ISO 200. Daca nu am lumina ies ok si la 1600 pe cand la compacte calitatea scade mult mai rapid.
    – nu am vazut nici o compacta cu imagine clara (sharp) asa cum nu prea vezi nici obiective ieftine care sa scoata o imagine buna. Daca ai ocazia sa folosesti o lentila de top, chiar si pe un body entry level, vei vedea ca pozele in regim de amator pot avea o cu totul alta calitate. De cand am pus mana pe o lentila din gama L de la Canon am zis ca nu mai cumpar altceva.
    – setarile manuale si mai ales lipsa lor combinata cu ergonomia. Prefer un body mare pe care sa il tin ferm in mana decat ceva mai usor de carat insa care nu imi ofera aceeasi stabilitate. Cand pun o lentila de 1KG pe 40D imi doresc un body mai mare sau sa aibe grip.

    Trebuie sa imi soseasca si un Canon G12 pentru situatii cand nu vreau sa atrag atentia. In rest…va sta in dulap.
    Stiu ca sunt pretentios la cum arata pozele insa vreau doar sa subliniez ca o compacta nu poate avea calitatea unui DSLR. Evident, depinde cine se uita la poze :D

    Apreciază

  5. La Nikon este mai greu cu categoriile, nu am vazut o regula clara cum este la Canon.
    Uite 2 link-uri catre obiective echivalente L-urilor de la Canon:
    http://www.f64.ro/obiectiv-nikon-af-s-24-70mm-f-2-8g-ed-n-nano-crystal-.html
    http://www.f64.ro/nikon-af-s-70-200mm-vr-ii.html

    Si dupa ce ai facut ochii mari la preturi uite care este diferenta de calitate: https://picasaweb.google.com/cristizmf/2010NepalPeopleOfNepal

    Toate sunt facute cu Canon 40D si urmatorul obiectiv:
    http://www.f64.ro/canon-ef-70-200mm-f-4l-is-usm-stabilizare-de-imagine-.html

    Apreciază

  6. multam fain! ualeu, am facut intr-adevar ochii mari la preturi, unde mai pui ca pentru a acoperi distanta zoomului tau canon trebuie amandoua obiectivele nikon. no way :D.

    si-a luat un prieten un 28-300 de la Nikon, asta, si din primele teste e multumit, zice că parcă le scoate mai clare decât 18-200le pe care ni l-au furat. eu mă abțin deocamdată.

    da, pozele sunt intr-adevar de mare claritate. celelalte din nepal, si din vietnam, toate cu acelasi obiectiv? hmm, mă pui pe gânduri – în principiu vreau să iau un singur obiectiv în călătorii și mă gândeam la cel de 35mm, acum mă întreb dacă nu e mai bun cel de 50mm (DX, deci echivalent 50mm respectiv 75mm full format). din pozele tale deduc ca poti face un album foarte fain si fara ”wide angle” :).

    Apreciază

  7. Mersi de aprecieri dar ai dedus chiar bine :D Foarte multe sunt facute cu wide, Canon 10-22. Nu ies la aceeasi claritate cu 70-200 insa sunt relativ aproape. Imi place wide-ul pentru ca in multe cazuri deformeaza intr-un mod placut sa zic asa.

    In Vietnam nu aveam lentila respectiva, am folosit un Canon 28-135 dar Photoshop-ul le face sa semene cu celelalte cand te uiti la rezolutii mici.
    In iesirile respective am avut asa:
    – Maroc si Vietnam Canon 10-22 + Canon 28-135.
    – Nepal – Canon 10-22 + Canon 70-200. Portrele sunt toate cu tele-ul in timp ce la traseul montan foarte multe sunt cu wide.

    Cum imi lipsea ceva intre 22 si 70 anul acesta am luat si un Canon 24-70 f2.8. Inca nu am avut nici o iesire din oras cu el dar sunt nerabdator :) In acelasi timp ma gandesc cat de greu o sa fie rucsacul cu cele 3 lentile, 2 body-uri, GPS pentru a face apoi geotagging, poate flash-ul extern si netbook…deja nu mai pare chiar funny.

    Daca ar fi sa aleg o singura lentila fixa din ele 2 as merge pe 35mm. In multe mai multe cazuri am nevoie de wide. In orase tot timpul te lovesti de problema cladirilor prea mari sau inghesuite iar in natura poti cuprinde o scena mai relevanta.
    Eu unul nu vad un fix ca putand fi alegerea universala pentru vacanta. In studio da, acolo ai timp si controlezi toti parametrii…insa altfel nu prea.

    Dupa specificatii nu prea iti poti face o idee clara de calitatea unui obiectiv. Cel mai bine este sa cauti review-uri. Dupa pret 28-300 de la Nikon ar trebui sa fie peste medie. Are si Canon asa ceva insa este in alta gama de pret si calitate :D http://www.f64.ro/canon-ef-28-300mm-f-3-5-5-6-l-usm-is.html Asta ar putea fi o optiune de vacanta…insa la pretul acela mai bine iei alte 2…3 :)

    Apreciază

  8. oau – sa le folosesti sanatos! o sa faci muschi :). doua camere! ce mai ai in afara de 40D? sau zici de G12?
    greutatea ma sperie si pe mine. am observat cat de usor e sa mergi doar cu compacta la cingatoare, fara kile in spinare sau de gat. sa vedem insa daca o sa pot sa ma abtin :)

    Apreciază

  9. Primele impresii cu G12, pozele sunt peste asteptari. In mod cert nu se compara cu niciun point & shoot din ce am mai vazut. Are multe shortcut-uri si optiuni pe care nu le gasesti in alte aparate de clasa lui. Mai am de testat la el :D

    Partea negativa pentru mine, cu toate ca este relativ mare si greu tot mi se pare prea mic. Un aparat mare imi da mai multa siguranta ca nu il misc cand declansez…ceea ce nu prea este cazul aici. Poate doar problema de obisnuinta.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s