Când merg la C. la spital îmi iau de fiecare dată aparatul foto, că e cazată la ultimul etaj și se lasă cu priveliști cu acoperișuri roșii

pe deal.

Cu noroc prind și un soare

după ploaie

urmat de un apus

spectaculos

unde pot încerca funcția de HDR de pe camera mică (mai mult jucărie, dar mai bine decât nimic)

Dar asta e de altă dată, azi am avut chef de sport, așa că am lăsat-o pe C. în separeul ei și-am plecat cu L. în oraș,

să găsim masa de pingpong pe care o descoperiserăm pe internet. Dacă tot aveam aparatul cu mine, am tras câteva cadre urbanistice

cu limitările unei lentile de 50mm (75mm în format DX, adică zum mediu),

care are însă și avantaje – ”găsești” mai ușor detaliile.

Masa de pingpong de metal, cu fileu de metal, în foarte bună stare, am găsit-o într-un parc. Jucau niște băieți, în timp ce ascultau muzică hiphop locală la difuzoarele unui telefon; ne-au lăsat și pe noi în alternanță – așa am inaugurat paletele cumpărate acum ani de zile și uitate într-un dulap (bine că le-am găsit).