Culorile Londrei

E zi de meci, lume pe stradă când ieşim din casă.

DSC01796.JPG

„Cum stai cu claustrofobia?” mă întreabă V. în timp ce ne îndreptăm spre metrou, în direcţia de unde vine şuvoiul de lume (staţia se numeşte Arsenal, e singura din Londra care nu e denumită după un loc/stradă – la insistenţele unui preşedinte influent al clubului). „O să trecem prin cuşcă.”
„Ce cuşcă?”
„Păi, ca să dea o şansă celor puţini, ca noi, care vor să meargă în direcţie opusă şuvoiului de lume, se lasă un coridor îngust cât să treacă o persoană.”
E pus doar în zi de meci. Ghenial.

DSC01797.JPG

Ieşim din metrou la gara Waterloo, trecem printr-un subpod ale cărui arcade mă fascinează,

DSC01800.JPG

dincolo de care culeg cu obiectivul nişte ferestre colorate.

DSC01801.JPG

„Vrei să mergem până la podul Westminster să vedem Bigbenu întâi?”
„Hai.”

Pe podul Westminster, surpriză neplăcută: plini de români cu alba-neagra!

DSC01812.JPG

Am o aversiune viscerală faţă de aceste personaje, care au infestat trotuarul drept al podului pe toată lungimea. Cine i-o fi lăsat?! Cum de nu-i saltă poliţia, tocmai pe probabil cel mai circulat pod din Anglia?!

Deşi simţeam o tentaţie masochistă de a sta şi a-i observa, am cedat senzaţiei profunde de disconfort şi m-am îndepărtat, cu mâinile pe buzunare şi ochii atenţi la tot felul de personaje dubioase care roiau în jurul lor, şi mi-am îndreptat atenţia spre marele Benny, cu care am tras vreo dooj de poze (de fapt nu cu el, că Ben e clopotul, eu am pozat turnul aferent),

DSC01815.JPG

După care am trecut pe partea cealaltă, întotdeauna mai puţin aglomerată, după cum zice V. – într-adevăr, şi azi, surprinzător de mare diferenţa, e foarte multă lume pe partea cealaltă,

DSC01830.JPG

mai ales în condiţiile în care priveliştea dincoace „la noi” e fabuloasă.

DSC01833.JPG

E drept, soarele bate spre Ochiul Londrei, cu o lumină indescriptibil de caldă şi de frumoasă, încât mă felicit că am adus camera mare cu mine, o scot pentru prima dată din teacă (pe partea asta nu sunt albanegrişti, mă simt mai în siguranţă). Nu încape atât de mult în obiectiv, dar parcă lumina e mai frumos redată şi poza mai clară.

DSC_2117.JPG

Lumina asta ţine foarte puţin, din nou fac zeci de poze asemănătoare gândindu-mă că ar trebui să mă opresc să savurez, că iată, în curând soarele se va ascunde.

DSC_2122.JPG

Trecem podul înapoi şi continuăm pe acel mal, trecem pe sub roată

DSC01848.JPG

odată cu ultimele raze ale soarelui,

DSC01853.JPG

apoi pe lângă tarabele cu mâncare (pac două plăcinte flambate nemţeşti – nu ştiu cum se traduce flammkuchen) cu suc de mere cald şi bun.

La standurile de cărţi V. are ideea acestei poze,

DSC01860.JPG

şi dă-i mai departe pe faleza cu felinarele deja aprinse.

DSC_2128.JPG

Malul ăsta era subdezvoltat acum 20 de ani, zice V., dar s-a investit mult şi azi e mai popular decât malul celălalt, unde nu e mai nimic. Aici poţi să te plimbi, ai şi pescăruşi.

DSC_2139.JPG

Ne apropiem de podul Blackfriar’s, cu Canary Wharf în spate, centrul de afaceri al cărui director, George Iacobescu, a devenit de curând primul Sir român.

DSC_2151.JPG

Panorama Tamisei seara

DSC01874.JPG

te răsfaţă cu privelişti în orice parte ai privi.

DSC_2148.JPG

Pe măsură ce ne apropiem de Canary Wharf, culorile devin tot mai calde

DSC_2162.JPG

şi, interesant, parcă mai intense,

DSC_2174.JPG

ca un cântec de lebădă înainte de a se scufunda totul în cenuşiu.

DSC_2183.JPG

Mi-a plăcut îndeosebi acest pod

DSC_2177.JPG

luminat futurist

DSC_2182.JPG

pe care am urcat

DSC_2187.JPG

pentru alt şir nesfârşit de poze,

DSC_2186.JPG

spre tremuriciul lui V. – s-a lăsat frigul. Dar tot V. e responsabil cu ultima parte a întârzierii – el a fost cel care a observat luna răsărind dintre blocuri. Evident că am mai stat câteva minute s-o pozez în fel şi chip (n-au ieşit, că mi-a trebuit zoom, deci camera mică, deci poze slabe noaptea), alăturându-ni-se alţi gură-cască fascinaţi de peisaj.

DSC01887.JPG

Am coborât în sfârşit de pe pod şi am trecut în pas alert pe lângă teatrul Globe – „ăsta e originalul? A lui Shaky în persoană?”
„Yep. Şi azi se joacă doar Shakespeare aici.”
„Pfuoaa, să-i facem o poză pentru cronică.”

DSC01889.JPG

Şi-am mers mai departe, că aveam de ajuns la alt fel de spectacol. Biserica asta de cartier care habar n-am cum se numeşte e ultimul cadru din plimbarea pe malul „celălalt” al Tamisei.

DSC_2205.JPG

Reclame

Un gând despre “Culorile Londrei

  1. Ah, ce mi-a plăcut! Şi eu care credeam că culorile Londrei sunt roşii de la telefoane şi urşii de la Buckingham!

    Well, cum dracu’ lasă poliţia britanică alba neagra, mi-e greu să pricep. Idem la Turnul Eiffel. E ca şi cum îi laşi să-şi bată joc de tine, la tine acasă, fir-ar să fie.

    Ai prins o oră albastră beeeeeeeeeeton, pt care te invidiez! Îmi dai voie, da? :P

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s