Dau să fac cale-ntoarsă din parc spre centru, dar observ un număr destul de mare de oameni mergând hotărâți pe mal în jos; aud niște megafoane, văd în zare un microfon de stadion… hmm. Ce-ar fi să te iei tu după ei, îmi șoptește instinctul.

Instinctul pusese cap la cap indiciile înainte ca eu să conștientizez. Să fie oare…? Trebuie că asta e. Citisem despre campionatul de ”bandy”, un fel de hochei pe iarbă jucat pe gheață foarte popular printre studenți, unde Uppsala, centru universitar de seamă, nu numai că are echipă, dar găzduiește și finala.

Într-adevăr, ajung la arena ”Studenternas”, întreb la cât e meciul, la 4. E fix 4. Cât durează? 90 de minute, ca la fotbal. Gata, o repriză măcar intru, nu se poate rata așa ceva. 100 de coroane, 10 euro biletul.

Meciul tocmai a început, Sirius Uppsala într-un albastru-negru tip Inter Milano contra Oerebro în galben.

Spectatori în număr destul de mare, gălăgioși, o galerie care scandează și cântă non-stop.

Mă duc la tribuna a doua să văd spectatorii și să am lumina din spate, poate prind ceva faze de acțiune. Multă vreme nu atacă nimeni pe partea ”mea”, dar într-un final apuc

și

niște faze

și ipostaze

mai interesante.

Sirius domină teritorial, fără a concretiza în faze de poartă. (pentru cine nu cunoaște limbajul de lemn al comentatorilor sportivi, această propoziție, deși exprimă adevărul, e o glumă)

Pe acest fond, oaspeții înscriu scurt pe un contraatac vijelios! Un moment de stupoare, apoi se reiau scandările.

Mă întreb de ce nu joacă cu un puc, care-o fi faza – în rest e fix ca hocheiul, doar pe teren mai mare, cu mai mulți jucători – ca la fotbal. Caracteristicile mingii de plastic cer un pic altă tehnică față de hochei, când trag la poartă băieții o plesnesc cu crosa cu o mișcare biciuită, ia niște traiectorii neprevăzute – mi se pare mai haotic jocul. Dar e antrenant, nici un moment de pauză, doar la niște cornere ciudate, cu toată echipa din apărare masată în poartă – zici că e antrenată de Sorin Cârțu.

…
Între timp Sirius a egalat și eu m-am întors la tribuna 1, urc puțin să văd terenul și de la privirea de ansamblu,

ceea ce e de bun augur – Sirius înscrie al doilea gol, cu un minut înainte de pauză! Bucurie mare în tribune, tristețe printre cei maximum 5 suporteri galbeni din Oerebro, echipați cu 3 bannere, steaguri, tricouri, tot tacâmul.

Ies înainte să se termine prima parte de tot, așa apuc rând la chioșcul acoperit la o ciocolată caldă și un hotdog, foarte bine venite, ca și căldura dinăuntru.

Nu mai stau la repriza a doua, m-am lămurit, sper să mai prind niște lumină prin oraș la pozat.

La întoarcere, imaginea mi se pare sugestivă: terenul de fotbal, privit cu indulgență de castelul cel roz și măreața catedrală.

Castelul de altfel se pare că urmărește frecvent și îndeaproape eforturile tinerelor speranțe, viitoare vedete bandy

de pe malul lui Fyris, Râului Înghețat.

P.S. Mai multe despre bandy, pe wikipedie.