După o plimbare pe malul Tamisei, cu priveliști vechi

și noi

ajungem la Turnul Londrei. Înainte credeam că Turnul Londrei e un… turn. Când colo, e una dintre cele mai mari și bine păstrate fortărețe medievale din Europa.

Facem

o plimbare

pe afară

și pe dinăuntru,

cu soldați de ieri

și de azi.

Un loc în care nu am putut face poze

dar care a întrecut toate așteptările sunt bijuteriile coroanei. Am zis hai dacă tot am ajuns aici, să intrăm. N-am mai văzut așa ceva, și nu-mi închipui ceva care să întreacă. A fost prima dată când bogăția m-a ”dat pe spate”. A fost un sentiment ciudat – nu-mi puteam reține o admirație involuntară în fața la atâta strălucire (la propriu), iar în același timp o senzație de protest în fața opulenței nerușinate. De recomandat.

Alte locuri impresionante, dar în cu totul alt fel, sunt turnurile propriu-zise din… turnul londrei, cele unde au fost ținuți prizonierii. Se mai văd inscripțiile lor pe ziduri,

transpuse și pe materiale moderne,

poți citi poveștile lor, unele foarte cunoscute din Shakespeare și/sau din filme.

Acum pare incredibil ce societate barbară era la englezi până nu de mult, cu decapitări cu duiumul. Ca pe la noi.

Da, știind acum ce e acolo, mi-ar fi părut rău să nu vedem Turnul, recomand.

Afară ne așteptau singurele animale care au rămas la Turn (în trecut aveau și lei și alte prădătoare), tot un animal de oareșce pradă,

corbul.

Cu aripile tăiate, săracii, dar relaxați

și obișnuiți cu oamenii.

În drum spre casă ne-am oprit în cartierul Bank, cu… bănci;

Până am ajuns pe Oxford Street a intervenit ora albastră,

Iar noi ne-am scufundat într-un bar pentru un ultim fish & chips. & beer.

O ultimă impresie – ordinea și disciplina în metrou se păstrează cu amenzi de 1000 de lire sterline. Pare a funcționa…