A doua zi eram nerăbdător să văd cum se comportă cele două camere la lumina zilei. Din nou în stânga D50 DX, în dreapta D700 FX. Am început cu niște exerciții macro, folosind filtrul Zeiko de 10x,

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]

apoi am trecut la poze ”normale”. A mers bine o perioadă, cât am avut lentilele fixe pe ele rămase de ieri,

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]

dar la scurt timp după ce am revenit la obiectivele zoom… brusc n-a mai focusat D700le.

Măi să fie. Am tras mai multe poze, tot mișculând pe la setări – ce-oi fi greșit? Nu voia să focuseze nicicum. Vizorul se încețoșa. Își revenea doar dacă scoteam un pic obiectivul și-l montam la loc. Am tras așa vreo duzină de poze zbanghiilor care săreau în apă de pe pod (a se vedea umbrele de pe piloni),

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]

dar când am trecut din nou la peisaje, camera a luat-o razna rău de tot!

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]

M-au trecut toate apele. ”Să vezi că ăsta care le închiriază știe că se strică, și-acum mă pune s-o plătesc”, vorbea paranoia din mine.
Nu i-am găsit leac. M-am întâlnit apoi cu C&L + copiii în parc,

le-am făcut niște portrete – tot prost au ieșit. Până la urmă, chiar înainte să plec să duc camera înapoi, am observat că e setată pe ”spot metering” – a mea e pe ”matrix”. Asta să fie oare? Nu i-am găsit setare de matrix metering. Cine știe ce i-oi fi făcut pe la setările de autofocus… Uite avantajul unei camere mai ”simple”, unde nu poți deranja foarte multe chestii…

Cu inima strânsă m-am dus în satul de unde o închiriasem, omul – nici nu s-a uitat, ”a fost bine?” ”Da.” ”Bravo, mă bucur.”

Și-am plecat. Deci n-a fost țepar. Probabil oi fi greșit vreo setare, habar n-am care. Și-așa-m încălecat pe-o șa,

și-am terminat cu testările așa.

Noatpe bună.