S. are casa cea nouă pe-o gură de rai nemțesc, pe la mijlocul Germaniei așa, unde e via mai verde,

încărcată,

și moara de vânt

mai vitează.

Pornirăm noi la o plimbare

și trecurăm pe lângă astă ciudată mașinărie.

BUM!

e un tun cu aer comprimat, să sperie păsările. Nu m-am prins dacă pușcă la intervale periodice sau are senzori de mișcare, cert e că pușcă tare.

Caii însă nu par deranjați,

ignorând filosofic peisajul, între două guri zdravene de iarbă.

Am înțeles (sau am vrut să înțelegem) că din vie e voie să culegi cât poți duce în mână, fără pungi și alte ustensile de cărat. Ceea ce am și făcut – duuulci și buni.

Către seară am plecat cu D&J, carele mi-a sugerat ca subiect fotografic acest pod deosebit de geometric pe care-l remarcaserăm și la dus.

Pe măsură ce ne apropiam de Stuttgart, cineva

picta

pe cer.