”De ce țin oare oamenii ăștia mâinile în lateral?” m-am întrebat când i-am văzut.

Jesus, de-aia:

Statuia Cristo Redentor (”Cristos Mântuitorul”) este una din cele 7 noi minuni ale lumii, o acțiune neafiliată la UNESCO de a da o replică celor 7 ale lumii antice. Le găsiți aici.

Acuma, părerile cu privire la justețea denumirii de ”nouă minune a lumii” sunt împărțite. Opera în sine e impozantă, dar nu ceva care să te rostogolească pe spate. 30m înălțime, 39 cu tot cu piedestal, construită timp de 9 ani, 1922-1931, desenată de un inginer local, Heitor Costa da Silva și sculptată de polonezo-francezul Paul Landowski, inaugurată în 1931.

Poate dacă ar fi fost amplasată în centrul orașului n-ar fi fost atât de cunoscută, dar senzația de senzație e dată de fericita amplasare în vârful muntelui Corcovado (”cocoșatul”), ca o cireașă pe tortul probabil celui mai spectaculos peisaj natural-urbanistic din lume.

Când ajungem noi, norii se grăbesc în jurul nostru,

iar orașul se întrezărește doar pentru câteva secunde la rând.

Ceea ce ratează o grămadă de poze, dar dacă ai puțintică răbdare poți și poza, și savura.

În majoritate vizitatorii nu au răbdare – și noi avem doar o jumătate de oră la dispoziție sus. Toată lumea se înghesuie pe trepte pentru celebra poză cu ”mâinile în lateraaaal!”

Stând eu și uitându-mă la ei mi se confirmă ”pe viu” dictonul ”blondes have more fun” – cele 3 norvegience ale noastre n-au o clipă de liniște, toată lumea vrea să intre în vorbă cu ele, începând cu localnici și boyz americani și terminând cu chinezi, care nu intră în vorbă, ci în poză – unii le roagă prin semne, alții se postează pur și simplu lângă ele râzând cu gura până la dinți.
Fetele n-au părut deranjate, cred că s-au obișnuit.

Între timp s-a mai degajat priveliștea, aaaaaașa daa, asta știam din vederi,

merge și de-o panoramă.

Timpul însă trece repede, încă o privire în sus la ochii blânzi și brațele întinse (simbol al păcii),

și coborâm spre microbuz.

Nu înainte de a ochi o destinație următoare obligatorie: