Două lucruri pe care mi le-a spus ghida mi-au atras atenția: unu, s-ar putea să fie grevă generală mâine, să ne interesăm la hotel (hopa, mâine am avion. hmmm), și doi, există posibilitatea de a ajunge în Uruguay cu un feribot.

URUGUAY! Intru în trepidații. Elementul spontan perfect. Aș că, după ce trecem cu autobuzul de villas miseria (varianta argentiniană a ”favelelor”),

de sub autostradă (de aceea nu e bine de mers în Boca pe jos sau cu taxiuri dubioase, villas sunt chiar în drum),

o rog pe ghidă să mă lase cât mai aproape de clădirea de unde se iau bilete – zis și făcut, terminăm turul și mă lasă în Puerto Madero, lângă clădirea Buquebus.

Intru, în hol sunt niște ghișee, nu stau mult la coadă, omul îmi spune că tocmai a plecat feribotul de ora 13, următorul e abia la 5, ajunge la 7, a doua zi dimineața sau la amiaz pleacă unul înapoi – n-are rost, că am avion mâine după-masă, nu m-apuc să risc chiar aiurea.

Păcat, mă înfierbântasem deja la ideea de a merge pe urmele lui Apolodor în Uruguay, ar fi fost un Abstecher exact pe gustul meu.

Dau să plec, dar îmi aduc aminte să întreb și de manifestación – se face maine grevă?

”Se face”.

Hmm, ia să sun eu agenția de turism, pentru siguranță. Puerto Madero e aproape,

o iau cătinel pe mal

spre Puente de la Mujer frumos lucind în soare

și sun la Cheaptickets, firma de la care am luat biletul de avion. Întreb care-i faza – la ei zborul de mâine e încă ”deschis”, nu se știe nimic. Îmi spun însă că zborul de întoarcere, despre care mă sunaseră încă din Brazilia, s-a modificat până la urmă, trebuie să plec cu o seară mai devreme înapoi, ceea ce înseamnă că voi ajunge la Buenos Aires la 1 noaptea – ”îmi asigurați cazare?”
”Ne pare rău, linia aeriană nu asigură cazare.”
”Păi zborul de legătură e abia a doua zi la 4 după-masa, unde să dorm?”
”Ne pare rău, puteți încerca cu asigurarea.”

GRRR. Cum ar veni, ”ne doare la bască unde dormi dumneata”.

”Rog trimiteți confirmarea pe email.” (în gândul meu – ”cheap tickets”, numele spune tot – ieftin, servicii ca atare)

Mda, prea merseseră toate ață până acum. Eh, până una alta să punem burta la cale. Ne spusese ghida că sunt aici în Puerto Madero două restaurante ”all you can eat – mănânci cât poți”, unul se cheamă Sigue la Vaca, iar celălalt Brasas Argentinas. Dau peste al doilea, și mi-e deja foame. Au o ofertă de prânz pentru 80 de pesos,

o accept. Încep, cum altfel, cu un grătar,

dar e cam uscat, nu așa bun ca lomo-ul la botul calului, așa că mă duc și îmi iau altă porție, alt tip de carne

cu legume la grătar – mai ales acel dovleac – deliciosas.

Totul culminând cu o cremă brulée cu dulce de leche.

De reținut – e o șmecherie, evident: în preț nu sunt incluse băuturi, care sunt destul de scumpe și musai să iei măcar una, dar cu o apă ai rezolvat într-o sută de pesos tot tratamentul. Iar la priveliștea asta,

nu prea mai comentezi, arunci un ochi înapoi la Puntea Muierii

și o iei în pas ușor, digestiv, înapoi spre centru.