Ajuns la hotel, aud gălăgie pe o stradă alăturată – hopa, manifestanți.

Nu mă apropii, îi las în treaba lor și urc în cameră, care între timp e gata. Buenos Airesul de la etaj îmi aduce aminte de București.

Ajunge și A., până se instalează eu cobor la recepție să iau parolele de internet. În lift studiez o hartă cu spectacolele de tango. Omul de lângă mine, american după glas, mă întreabă dacă vreau să merg la vreun spectacol. Îmi recomandă unul în apropiere, chiar peste drum în San Telmo – l-a văzut și i-a plăcut foarte mult. Urc sus, mă consult cu A. – nu avem o alternativă mai bună, tripadvisor nu e concludent, așa că decidem să mergem pe recomandarea omului.

Inițial nu avusesem de gând să merg la un spectacol de tango, din experiență spectacolele ”tradiționale” (flamenco și alte dansuri populare) tind asimptotic spre kitsch, dar are și A. dreptate – dacă tot am venit până aici, ar fi bine de făcut și asta. Rezervăm pe internet și mergem. Clubul El Viejo Almacén nu e departe, ajungem la timp pentru spectacol, urmat de cină.

Șoul a fost un pic mai bun decât mă așteptam, cu 3 perechi de dansatori bunicei,

dar momentele de kitsch n-au lipsit – o formație de muzică… andină, care a cântat între altele ”el condor pasa” – un cântec din Peru. Care exact e legătura cu tangoul, dans născut la Buenos Aires, nu știu.

În afară de trupa eclectică au mai cântat și o doamnă și un domn, pe rând, ”romanțe”. Un fel de Ion Dolănescu.

Mda, i-am suportat, că apoi s-a mai dansat.

Pentru generațiile următoare, sugestie: dacă mergeți la show de tango, nu luați și cu mâncare după aceea, bună dar turistică. Mai bine mergeți într-un restaurant în San Telmo sau Puerto Madero dup-aia. Buen provecho.

Iar noi, să vedem ce facem mâine cu avioanele. Ținem pumnii să înceteze greva, căci altfel am încurcat-o rău de tot. Pe moment, lucrurile sunt în ceață.