”Tovarăși
din hoteluri și restaurante
împreună la luptă
pentru plata alocațiilor familiale pentru toți muncitorii
pentru abrogarea taxei asupra forței de muncă
pentru plata a 82% pentru pensionari
pentru rambursarea contribuțiilor la solidaritatea socială
pentru toate aceste drepturi, în
20 noiembrie
ne oprim în toată țara”

Și s-au oprit.

Puerto Madero e aproape pustiu în arșița zilei de grevă. Majoritatea restaurantelor sunt închise, dar nu toate. Găsesc loc la o terasă ”spărgătoare de grevă” nu departe de Puente de la Mujer și de vaporul adiacent, petnru două empanadas și un jugo de naranja.

După masă o iau la pas pe chei și sun la Cheaptickets, să văd ce e cu biletul de întoarcere din Ushuaia (mă rog, să ajung eu întâi la Ushuaia…). Aflu că până la urmă s-a schimbat, plec cu o zi mai devreme, ceea ce înseamnă că ajung la miezul nopții aici, cu plecare mai departe a doua zi la 16:00. Nu-mi asigură cazare, treaba mea, pot dormi sub acest frumos pod dac-ar fi după ei.

În timp ce hoinăresc, cu o mână vorbesc, cu alta fac poze la foc semiautomat. Singurele evenimente cu oarece adrenalină a fost apariția unui elicopter (probabil se îndrepta spre demonstranți, or fi fost prin centru),

și pătrunderea ”după blocuri”, ca să-nțeleg mai bine ce e pe-acolo. Liniște și pace.

Fac poza asta pentru fratello P. B.

și mă întorc înapoi la canal, unde fac o poză și pentru otōto Takeda,

beau un ceai chiar pe faleză

și apoi mă îndrept agale spre hotel, unde voi face joncțiunea cu A.

Puerto Madero în zi de grevă:

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]