„Mai degrabă așa ne așteptam să fie vremea”, ne spune ghidul când ne urcăm în barcă. ”Asta e vreme de Antarctica”.

E înnorat în golful Neko, marea e mai agitată, dar nu atât încât să ne pericliteze desantul. ”Ieșim și la valuri mai mari, țin zodiacele, doar că e mult mai anevoios”, ne spune canadianul Alex, șeful bărcii.

Ținta – o colonie de pinguini gentoo, sunt prima specie pe care am zărit-o și ieri. Se numesc așa din cauza ”turbanului” alb, cuvântul fiind o denumire mai veche a băștinașilor din India.
Ciocul lor roșu mi-a produs o oarecare emoție – ”vom vedea și pinguini imperiali?”, am întrebat cu ochii mari. ”Nuuu, Mumble și ai lui sunt muult mai la Sud, spre 70 de grade, noi nici nu vom atinge cercul polar de 66”. Nici măcar pinguinologii noștri de la bord n-au văzut ”imperiali”, așa că mă calmez și mă concentrez pe gentuși.

Colonia e ca de obicei mai sus pe deal,

iar aici vedem pentru prima dată cu claritate acele ”penguin highways”, autostrăzile pinguine de care ne povesteau cei de la bord. Acum abia se disting urmele roz

pe care deja se face autostopul,

dar până la vară vor deveni șanțuri în toată regula, pentru că toți coboară pe acolo, în fiecare zi de câteva ori. Iar când zăpada se va topi în guano… va fi altă atmosferă, mult mai mirositoare.

Într-un fel avem noroc, suntem la începutul sezonului, e încă multă zăpadă (spre necazul micuților, care se chinuie săracii),

dar e… curat; nu ne murdărim dacă stăm întinși pe jos. Cu totul altfel vor arăta hainele turiștilor peste câteva luni… în schimb vor avea pui de pinguin de fotografiat – fiecare perioadă cu avantajele ei.

Te întinzi pe jos pentru că așa se fotografiază mai bine pingii, de la același nivel; văzuți de sus arată mici și neînsemnați, de jos ies mai bine în evidență. Din păcate, unii invadatori exagerează, postându-se fix în mijlocul ”autostrăzii”, pentru un cadru perfect – lucru interzis și amintit de nenumărate ori de către echipaj.

Nu că s-ar speria pinguinii – se opresc, se uită nedumeriți, oftează și înconjoară ”obstacolul” cu mersul lor anevoios, bombănind probabil necesitatea efortului suplimentar.

Ușor iritați de această situație o luăm în sus pe deal

să ajungem la colonie.

Care surprinzător nu e pe stânci, ca la chinstraps,

ci pe zăpadă.

Se pare că ei știu că aici se va topi cel mai repede

și… așteaptă

răbdători

”să se topească odată că nu mai pooot!”

Aaa, ba da, stai așa, că se văd și niște stânci. Deci au avut dreptate, dar nu e încă suficient de topită zăpada pentru cuib (nici nu-i de mirare, e frig). Poate și din cauza vremii, colonia nu pare la fel de veselă ca cea de ieri, cu mai puține ”extatic displays”:

Sindromul King Kong ne cheamă mai departe în sus,

de unde cică se vede panorama cu ghețarul.

Până una alta, vederi de sus

cu colonia.

Urcușul e destul de abrupt, și bate un vânt rece…

pentru prima dată, NU dau curs sindromului KK și nu urc până sus, mulțumindu-mă cu o panoramă

generală

și o privire din lateral

asupra impresionantei formațiuni

și ne întoarcem la pinguini, pentru că mai vreau neapărat să încerc ceva. Văzusem pe un site o schemă descrisă de un fotograf care a fost în Antarctica, cum să faci portrete foarte de aproape pinguinilor: pui camera pe un trepied cu brațul din mijloc întors, îl așezi lângă un pâlc de pinguini, pe unde crezi că vor trece, apoi te retragi. Șansele sunt ca ei să se apropie curioși de aparat, iar tu cu telecomanda – pac-pac, ai tras portrete de care altfel nu te poți apropia. Deja visam să fac portrete asemănătoare cu acestea.

Nici vorbă. Nici un pinguin nu s-a sinchisit să se apropie de aparatul meu aflat la pândă. Și nici telecomanda n-a mers.

Dezamăgire. Coborâm spre mal

pentru a mai încerca o dată schema, de data asta la marginea ”autostrăzii pinguinilor” – din nou eșec total. Mai bine foloseam timpul pentru altă schemă, un filmuleț timelapse cu autostrada, sau cu colonia, sau cu ambele. Aveam să regret amarnic…

Până una alta mai e ceva de văzut – ”intrarea în apă”, e întotdeauna interesantă transformarea bruscă a vietăților terestre stângace în niște ași ai apelor (pinguinii sunt de fapt animale marine, zic pinguinologii). Îmi place coloritul alb strălucitor al penajului când ies din apă, în contrast cu muldăria de sus pe deal. Iată o scenă cu pinguini și pescăruș: