După ce am trecut de peisajul cu oglinda

a fost rândul culorilor să-mi atragă atenția. În spatele vaporului cerul s-a colorat într-un albastru deschis

cald și foarte vesel.

A fost prefața culorilor apusului

pe cer și pe zăpadă.

Am stat în salonul din spatele vaporului la povești, pe fond muzical asigurat de un tânăr medic canadian de origine chineză, care ”activează” în îndepărtatul Nord, la inuiți, și care cântă foarte bine jazz la pian. E deosebit de plăcută atmosfera, relaxantă, cum ți-ai dori. Doar unul din grup face ture mai mult sau mai puțin convulsive afară-înăuntru, pentru a surprinde diverse cadre, la fiecare lumina fiind ”parcă mai bună ca la precedentul”.

Punctul culminant a fost când a apărut luna, mi s-au tăiat picioarele de fior estetic.
Abia întunericul, care la această latitudine (spre 65 de grade) vine hăt după miezul nopții, ne-a trimis, cu greu, la culcare. Ce zi.