M. e prima persoană de pe vasul antarctic cu care mă întâlnesc în altă parte după excursie. Mi se pare întotdeauna interesant să cunoști oamenii și în afara unui mediu familiar, așa că m-am repezit până la Fribourg când am auzit că merge acolo pentru o zi.

Ziua s-a nimerit de plin carnaval.

Iar carnavalul nu a fost cum mă așteptam. A început promițător, cu trupe de Guggenmusik pe stradă.

Guggenmuzicanții sunt fanfare ale diferitelor comunități – sate, cartiere – care de carnaval se îmbracă fistichiu, se vopsesc pe față și pornesc a cânta pe străzi. Sună cam așa:

La hotelul unde stă M. ne zic să mergem pe străzi, mai ales în orașul de jos e mare hai. Nu știu ce înțeleg ei prin „hai”, că noi în orașul de jos nu am văzut picior de carnavalist, nici țipenie de om. Măcar am avut noroc de niște lumină bună și o priveliște frumoasă asupra orașului.

A ieșit o plimbare lungă și destul de rapidă, la întâmplare căutând puncte de panoramă, un pic de king kong, un pic de al 5-lea element la Bonn (insider joke), am explorat și coclauri pe care nu le descoperisem la prima vizită – pe scurt, o zi pe gustul meu.

Apogeul a fost seara, când ne-am așezat la penultima masă liberă în restaurantul de fondue fribourgeoise (excelent) Café du Gothard; la ultima masă s-a așezat o trupă de Guggenmusiker, care prompt a început să cânte! Ăsta hai. Recunoașteți melodia?

La sfârșitul calupului de poze, încă una, cu oamenii în mare vervă.