Tururile de oraș pe jos sunt o modalitate comodă și plăcută de a lua un prim contact cu oferta turistică a localităților. De obicei le-am văzut organizate de firme de tineri, studenți – turul e gratis, dar ei se bucură de un mic bacșiș, toată lumea mulțumită.

La Bath e altfel. Turul e organizat în fiecare zi din an, cu excepția zilei de Crăciun, de către o trupă de „voluntari ai primarului”, un fel de cavaleri fără zale ai orașului – majoritatea pensionari. Poartă insigna primăriei din Bath cu mândrie și spun clar de la început că nu acceptă bacșiș.

Plimbarea condusă de Sue (în dreapta jos), după un mic-dejun bun la Sally Lunn’s a fost cel mai bun tur pe jos de până acum. Fostă învățătoare, Sue vorbește tare, o auzim toți, explică foarte clar și la obiect, nici prea mult, nici prea puțin, are un simț subtil al umorului și atașament față de frumosul ei oraș. Jos pălăria.

Mi-a părut bine că am făcut un tur al meu ieri, cu poze multe, azi m-am concentrat mai mult pe ce a avut Sue de povestit.

Paralela inevitabilă – cred că mai e mult până vom întâlni și la noi pensionari făcând tururi de oraș turiștilor, gratis. Măcar varianta cu studenți de-ar prinde un pic de cheag, am înțeles că a început pe alocuri.

Două fapte diverse:

1) Pe stâlpii abației sunt sculptați îngeri care urcă și coboară pe scară. Sculptorii s-au întrebat cum să sugereze coborârea – în realitate postura corpului e la fel. Pentru a face totuși o deosebire clară, pe cei care coboară i-au făcut cu capul în jos.

2) La un moment dat s-a introdus o taxă pe ferestre (nu mai știau ce să facă să adune bani). Astfel, mulți oameni și-au zidit unele ferestre la case, pentru a plăti mai puțin. Pentru a păstra totuși aspecul estetic, au vopsit partea de zid unde fusese fereastră în ramă albă și pătrățele negre; de departe nu-ți dai seama dacă e fereastră adevărată sau falsă.

Ne-a mai povestit Sue și cum era viața în evul mediu, și apoi pe vremea lui Jane Austen, pe lângă a cărei casă trecem și înțeleg că din romanele-i se petrec aici în Somerset – cu spălatul extrem de rar, perucile, masa și dansul, mirosurile care trebuiau să fie prin oraș. Am concluzionat amândoi că suntem bucuroși că nu ne-am născut atunci – chiar dacă oamenii de atunci necunoscând alternative erau mulțumiți și așa.