…m-a udat până la piele. M-a prins nu departe de casă, la capătul străzii, dar a turnat cu găleata și m-a fleoțăit complet. I-o fi prins și pe petrecăreți? Era prin centrul de trupe de cerbi și găini (stags & hens), cum se numesc participanții la petreceri de burlaci/burlace îmbrăcați cât mai ridicol și după aparențe bine abțiguiți. Se pare că sunt anumite orașe tradițional căutate pentru acest scop – știam de Dublin și Amsterdam, iată că e și Cardiff. Am plecat din centru pe șest, până să nu se încingă o drăguță de bătaie (insider joke), dar s-a încins o drăguță de ploaie de n-am avut aer. Nici umbrelă, că vezi, geaca e cică impermeabilă. Mmm… nu e. Ține bine la ploaie normală, dar nu din găleți.

Planul e să mănânc în cartier, la unul din locurile recomandate de Colette – păcat să nu profit să văd cum trăiesc localnicii, restaurante turistice sunt peste tot. La restaurantul lor preferat, o tavernă italiană cu vreo două mese, probabil nu mai e loc, așa că mă îndrumă spre Cricketers, barul din vecini, unde consum un tradițional fish & chips. Până să-l găsesc a și ieșit soarele – n-am nimerit taimingu’ de data asta, trebuia să mănânc cât a plouat și să ies cu soarele.

Mă bag la somn când încă pe geam se vede albastru; mâine plec devreme, zi lungă.