Traseul nu trebuie să lipsească dintr-o vizită la Sydney. Pornind de la cocheta plajă Bronte,

cu stânci bătucite și apă albastră-albastră,

următoarea se ițește Tamarama de după stânci,

zisă și Glamourama,

pentru că se pare că e frecventată de celebrități.

Posibil să fi fost vreuna și printre acești oameni.

După o privire lungă înapoi

mergem mai departe

în sus

pe faleza abruptă,

sub care se tummelnesc niște surferi.

Nu prea mulți, că valurile sunt mari

iar stâncile aproape – lui nenea i-a scăpat placa și-a trebuit să vină după ea; n-am crezut că mai poate intra în apă, dar a reușit.

Ehei, să te tot plimbi,

și din când în când să te uiți la balene. De pe uscat.

Următoarea plajă din depărtare pare mare.

Dar înainte să ajungem acolo, B.&E. au geniala idee să mergem la clubul Bondi Icebergs, unde poți intra doar dacă nu ești rezident al orașului (E. nu avea pașaportul irlandez la ea, dar au lăsat-o băeții). Și-am băut un cidru, cu această priveliște.

Clubul are o personalitate… australiană. Membrii sunt obligați să înoate cel puțin 3 duminici pe an, inclusiv în lunile de iarnă, când temperatura scade sub 10 grade iar piscina e expusă stihiilor (valurile intră și te fac harcea-parce). Mai multe detalii aici.

Ne despărțim de E&B și mergem să facem cunoștință cu nisipul de pe celebra plajă Bondi. Apa e rece (pentru Australia, vreo 18 grade), și curenții sunt periculoși, doar surferii sunt în apă. Noi nu avem asemenea gânduri, doar stăm să admirăm.