Când mi-am luat biletul am avut norocul să găsesc una din cele mai ieftine variante prin Singapore. Am luat-o pe cea cu escală de 6 ore, speculând la o posibilă întrevedere cu măcar unul din prietenii V&G. A „ieșit” – V. e în oraș, ne întâlnim în centru, „sus mâinileee!” la Singapore pe stradă (prietenii știu de ce), și veseli ne îndreptăm spre port.

De la ultima vizită par a se mai fi terminat din clădiri, floarea de lotus e acum accesibilă, au terminat de renovat statuia leului, pe care o vedem însă doar din depărtare cum scuipă apă.

Data trecută am „lăsat pe data viitoare” urcarea în cazinoul în formă de barcă pe 3 stâlpi – hai sus. S-a dovedit un loc excelent pentru savurarea Orei Albastre – cu bonus artificii jos în iaz.

Pe mine mă intrigă acest oraș/stat. E practic o dictatură capitalistă. Nu ai libertatea exprimării opiniei, dar în rest ai – drept de proprietate, dreptul de a călători, bani bunicei, viața pare în regulă la standarde „occidentale”. Atâta că e mereu aceeași familie la guvernare, pe care nu prea ai voie să-i critici.

Cât de importantă e libertatea? Dacă o duci bine, ce mai contează că ai un „conducător iubit”? Pentru mine e important, cred că m-ar stresa „colivia de aur”, mi se pare că într-un fel îți „vinzi sufletul” pentru un trai călduț, dar – poate sunt eu în deplasare. În alte țări trăiești mult mai rău „cu sufletul la tine”. Ați renunța la dreptul la liberă exprimare pentru a trăi într-o țară ca Singapore?

L-am întrebat pe V. cum i se pare orașul. El nu e foarte impresionat de ordine și disciplină, rebel de felul lui consideră că un pic de haos e constructiv. Oricum, cazul e interesant, principiul „construiește și ei vor veni”, cum zice V.

Vorbeam noi așa, privind în jos la spectacolul superb de lumină al serii, și-am zis – băi, probabil opiniile astea spun mai multe despre noi decât despre oraș. De ce nu putem noi pur și simplu să ne bucurăm de priveliște?

Deci, resetare: „Cum e în Singapore?”
„În Singapore e frumos.”