Plecarea e pe la 12, așa că mai dau o fugă pe la 9 până la faleză, ca de rămas bun.

Îmi plac mult orașele dimineața, zici că sunt ale tale.

Șoferul de microbuz știrb și vesel e salutat zâmbind de către Amy: ”Ce bine-ți stă”. Alt pasager cu care probabil se cunoaște, la fel – ”ce bine-ți stă”. Aflăm că omul s-a tuns ieri, trecând de la pleată de rocker până la brâu la tuns scurt aproape milităresc. E un personaj; la bază instructor de scufundări, în timpul liber șofer de microbuz. Zice că a făcut scufundări peste tot, de la Adelaide la Port Douglas, dar – ”dacă vrei apă limpede-limpede, să vezi la 100 metri, și pești mari, țestoase, rechini – du-te-n Filipine.”

Ha! S-ajung de unde-am plecat :). N-am apucat la scufundări în Filipine, dar sper că M&A au văzut ceva din minunății.

Pe drumul spre aeroport avem parte de un incident cu adrenalină – culegem un om de la un hostel, care e agitat tot: cică i-au furat telefonul azi-dimineață, dar prietena lui l-a localizat de acasă de la Sydney prin calculator (noroc că avea setată funcția respectivă la iphone), se pare că era tot în clădire, a făcut un pic de scandal și telefonul a apărut misterios, un alt turist pretinzând că l-a luat din greșeală! Asta s-a întâmplat acum 5 minute, la fix să prindă microbuzul și avionul… Săracul e epuizat emoțional.

Fix după remarca cu Filipinele, așa de final, fostul rocker ne lasă la aeroport. Drumul meu înapoi va fi lung, dar cu întreruperi, ceea ce nu e rău. În general caut să pun distanțele lungi noaptea, ca să economisesc timp și nopți de cazare; de data asta nu s-a potrivit întru totul, dar mă bucur: priveliștea din avion deasupra coastei de Est a Australiei e senzațională.

În avion avem ipaduri în loc de monitoare, interesant,

dar privirile merg pe fereastră afară: ce culori,

câta-i plajele,

insulițele,

ce oraș,

o fi plaja Bondi?

Cred că recunosc portul (de pe hartă).

Am vreo 3 ore în Sydney, mă mănâncă tălpile să dau o fugă până în port, dar mă abțin – n-are rost să pun în pericol întreaga călătorie tocmai acum. Ajung așadar spre miezul nopții în Bangkok.

Zborul mai departe e adoua zi, așa că apuc să dorm 6 ore într-un hotel nu departe de aeroport – la câteva minute cu microbuzul dedicat. A doua zi nu mai am energie să mă trezesc disdedimineață pentru o tură prin Bangkok, dorm până la soroc și mă duc direct la aeroport.

Mai departe, birjar!