Din țigănie am coborât printre străduțe albe maure dotate cu magazine artizanale șic spre malul râului Darro, care șerpuiește între Alhambra, Sacromonte și Albayzin. Un suc de portocale spaniole bune mai târziu, și-o poză cu dedicație specială (se recunoaște cine treb’e ;), purcedem spre cina festivă de la restaurantul Oliver, cel închis ieri. Rabo de toro, coadă de taur, ne-a fost recomandată de B., așa că ne dedăm, între alți calmari și dorade. E bună, recomand încercată măcar o dată. La mulți ani, M.!