Aseară am găsit din întâmplare ceva ce părea un castel destul de impunător. Nu ne-a fost greu să-l găsim azi, nu departe de podul roman.

E Alcázar de los Reyes Cristianos, Isabela I de Castilia și Ferdinand II de Aragon, cei cu Columb, care au și o statuie tustrei în grădină – se pare că aici a venit Cristofor să ceară celebra finanțare.

Hai la vizitare. E frumos. Fostă fortăreață maură bineînțeles, are însă expuse și niște mozaice romane meseriașe. E uimitor (ca de fiecare dată) cum, dacă te uiți de aproape, nu înțelegi mare lucru, dar de la depărtare totul e armonios. Faza e, cei care au lucrat mozaicul (ca și tablourile) au lucrat de aproape, nu de la depărtare.

Plimbare pe ziduri, în turnuri, pe metereze, priveliști frumoase, chiar dacă lumina nu e cine știe ce, înnorat fiind.

Ce să facem după? Mai avem 3 ore, iar chiar în parc lângă castel dăm peste o stație a autobuzului turistic. Luăm hotărârea pe loc, facem un tur cu autobuzul. Nu e ideal pentru poze (dar merge în film, cum se va vedea), dar ne dă o privire de ansamblu. Sau, mă rog, ne-ar da, dacă nu m-ar lua un somn legendar – am dormit juma’ de drum.

Ultima mâncare e la un restaurant într-o altă curte frumoasă, cu chelnăriță din Constanța ;).

Hasta luego, Córdoba, și España, mă îmbarc pe lungul drum înapoi, via Malaga-Barcelona, ajung mâine. Am observat că spaniolii zic hasta luego, nu adiós – asta după ce eu am zis adiós tot sejurul.

M&A vor continua spre Sevilla și Gibraltar, unde vor avea parte de o experiență neplăcută cu o gazdă Airbnb foarte nepoliticoasă. De reținut, nu e totul roz cu Airbnb.

Altfel, Spania mi s-a părut dezvoltată, aranjată, infrastructură bună, oameni relativ relaxați, nu se simte criza, ca turist. Ceea ce spune multe despre câtă bază poți să pui pe impresiile turiștilor. Sau pe emisiunile de știri.