După un început înflăcărat,

debutul lunii a fost marcat de o revedere în chiar prima zi de primăvară meteorologică, la Luzern – odată cu Eugenia prietenii mei au adus și soarele și buna-dispoziție.

Apoi,
”Ce faceți în week-end, gemenilor?”
”La săniuș, birjar, la săniuș.”
Zis și făcut. Am prins chiar ultima duminică din sezon.

Pârtia de la Bergün e de fapt strada care trece pasul Albula, transformată în pârtie. Urci cu trenul, cobori cu sania,

până jos în pitorescul sat de munte.

La început a mers înceeeet, zăpada moale,

abia spre finalul pârtiei s-a accelerat procesiunea. Prima coborâre a fost cu multe opriri pentru poze,

a doua însă, la inițiativa lui L., a mers strună, ”dintr-una”

Apusul fabulos din munți a fost ultima poză color notabilă a lunii

(poate în afară de o gară urbană gerrmană).

Au urmat predominant nuanțe de alb și negru, experimentând diverse combinații de aparate și obiective. La cine delicioase,

prin oraș,

la metrou,

la aeroport

și la Baden, pe un frig de numa’ de baie nu-ți ardea. O oră am rezistat, o oră am folosit.

Trăgând linie, la o cină s-a dus și Martie pe sub podul tare al istoriei.