Călătorie în necunoscut

Că tot vorbim despre sate şi ţărani, un articol (tot de la Ane) despre ce a impresionat de fapt un străin în România. Cum am precizat şi cu alte ocaziuni, sunt de acord cu ideile de mai jos: “Trying to compete with the west when it comes to tourism cannot succeed if the locations and…

Legacy vs. Carpe Diem

A mai căzut un avion. Cum ziceam înainte, spectaculozitatea evenimentului atrage atenţia şi creează teamă în mod disproporţionat faţă de probabilităţi, dar cam atât. Ştirea ne intră pe o ureche, zicem un „of, săracii”, ca acum, cu avionul din Comore, şi apoi ne iese pe cealaltă, sau se afundă undeva în inconştient. Nu la fel…

Matematica subiectivă a dezastrelor

Frica de zborul cu avionul e ceva total subiectiv şi neancorat în evidenţe. Poate din cauză că e ceva de care n-ai cum să te fereşti. Fiind la sol, ai senzaţia de control asupra propriului destin, pe când în aer eşti total expus forţelor naturii şi priceperii a 2 piloţi. Greşit. Eşti mult mai în…

Patriotism şi ciocolată africană

Însemnarea asta am scris-o mai demult, da’ n-am publicat-o. N-aveam de ce s-o leg. Acum o leg, oarecum indirect, de articolul ăsta al lui Takeda. … Motto: Eşti cu adevărat patriot când nu-ţi iubeşti ţara pentru că e perfectă, ci în ciuda micilor (sau marilor) ei imperfecţiuni. Ce treabă are asta cu ciocolata africană? Păi,…

Audacitatea speranţei

Parcă-l aud pe Obama, gândind: „Mă, să pun în titlu oare cuvântu’ ăsta pe care nu-l înţeleg juma’ din americani, ca să nu mai vorbim de restu’ lumii,” (rectific: nu cred că s-a gândit la restu lumii) „sau să nu-l pun? Avantajul ar fi că sună sofisticat; dezavantajul, că sună sofisticat.” Până la urmă l-a…

Capcana prejudecăţii comode

La sala de sport unde am fost la un badminton cu L. si C., doamna de la receptie m-a intrebat – “vreti si cheie de la garderoba, nu?” “Nu.” S-a uitat mirată la mine, dar n-a zis nimic. S-a uitat din nou mirată când am zis că am venit mai devreme cu juma’ de oră…

Presiunea corectitudinii

Am plecat când era aglomeraţia la apogeu, ieşeau toţi de la servici. Ei, şi care-i skepsisul unui scuter, dacă nu să o iei pe lângă coloana de maşini şi să le ieşi în faţă la stop? Că dacă nu, eşti la fel de încet ca cu maşina, şi n-ai făcut nimic. Am luat-o aşadar pe…

Sindromul Napoleon

Că tot vorbeam acum ceva vreme de sindroame gen OCD… se pare că am o oarece obsesie pentru eficienţă, în sensul că mă enervează timpii morţi. Să ne înţelegem – dormitul când ţi-e somn nu e timp mort. Lenevitul cu bună-ştiinţă nu e timp mort. Timp mort e atunci când aştepţi pe cineva care întârzie,…

„Balanţa” „loveşte” din nou

Vineri. Ajunsesem acasă pe lumină, mă întorceam de alături unde luasem de mâncare, gândindu-mă ce film să pun în timp ce mănânc. Şi mi-am dat seama că mă simt BINE. Chiar foarte bine. Eram încântat – e vineri dupămasă, nu plouă, aveam benzină în BM şi vânt în “plete”, mi-era foame, dar îmi luasem ceva…

Sindroameni

Ridicându-mă azi-dimineaţă din pat un pic mai devreme decât de obicei (adică la doar 15 min după ce a sunat ceasul prima dată) şi uitându-mă la haosul absolut halucinant din jur, am simţit un impuls puternic şi spontan de a face ordine repede-repede înainte să plec de acasă, şi mi-am adus aminte de fata din…

amestecate, cu yin si yang

Dupa somn in jurul orei 11, m-am trezit ieri pe la 7 jumate. Incredibil, dar adevarat. La 8 si 10 eram in drum spre Flumserberg. Pe drum, mare anticipatie pentru ziua de snowboarding, ma bucuram de ziua care urma sa vie. Si ma gandeam – avantajele de a merge singur, de capu’ tau – pleci…

meandrele comunicarii

„N-ai mai dat nici un semn de viata”. „Ba da, am scris pe blog”. „Ce, crezi ca eu am timp sa-ti citesc povestile nemuritoare? Da si tu telefon!” Doua idei se desprind din dialogul de mai sus. Prima – prietenul meu are dreptate, din doua puncte de vedere. Unul, nu prea dau telefoane. Si doi,…

victimizarea la romani

  dilema veche a avut o serie de articole despre o tema aflata mult pe tapet in urma unor evenimente recente de natura sportiva si politica: victimizarea la romani.   pentru articole, click aici.   

Sa nu uiti, Darie!

fraza asta ma bantuie zilele astea. de fapt, ma bantuie in fiecare decembrie.   "alo… a-lo… all-loh! li-ni-ste! stati linistiti! ce v-a apucat, mai? asezati-va la locurile voastre! tovarasi. TOVARASHI!"   am vazut discursul in direct. nu-mi venea sa cred ce vedeam. acum, nu-mi vine sa cred ce vad ca vedeam. parca e dintr-un film…

Spovedanie la majorat… de Revoluţie

„Să ţii minte!… E bine că eşti suficient de mare să ţii minte bine Revoluţia…” „şi”, aş adăuga eu acum la spusele tatii, „suficient de mic încât să profit de schimbare suficient de devreme in viaţă…”. Am citit undeva că, dintr-un oraş de provincie, „Revoluţia s-a văzut ca un film cu aventuri, eroi şi terorişti,…