Dacă nu-mi spunea D., nu mergeam la Vianden. Am şi avut un moment de lene dimineaţa – ceee să mă mai duc, e la 1 oră şi-un sfert de mers, tocmai în nordul luxemburgului, în direcţia opusă faţă de casă. Dar cum la 10 era check-out la hostel, şi cum m-am trezit la timp de…
Mi s-a părut nostim să dorm în Schengen, „în inima Europii”. Am înţeles şi de ce au ales locul pentru semnarea tratatului – e fix la graniţa dintre Luxemburg, Germania şi Franţa. De fapt, hostelul e în Remerschen, un cătun care aparţine de Schengen; atât de mic încât nici Jane nu ştia adresa. Jane m-a…
Eram pe autostradă şi mă gândeam – de data asta, am luat paşaportul, n-a mai trebuit să mă întorc din drum ca săptămâna trecută. Dar ce oi fi uitat oare? (conform obiceiului de a uita câte ceva important) Mi-am dat seama când am ajuns la hostel în Schengen că uitasem rezervarea imprimată. Oricum, la recepţie…
Câteva concluzii, pentru a încheia seria niponă. Discleimăr: Cele de mai jos sunt chestiuni profund influenţate de filtrul propriei experienţe. Alte păreri sunt posibile şi probabile. Japonia e o ţară mai „normală” decât ce pare la televizor. Sau, mai precis, faţă de aşteptările mele din ce am citit prin şogune şi văzut la tv. E…
4 aprilie Last, but not least, hanami. M-au întrebat mai multe persoane „de ce mergi tocmai în Martie în Japonia?”. Păi, pe lângă potrivirea de calendare cu M, pentru asta: Înfloritul cireşilor e o treabă foarte nesigură, în fiecare an la altă dată. Astfel încât n-aveam de unde şti în noiembrie, când am rezervat biletele…
4 aprilie Săptămâna a trecut, desigur, iute ca gândul, şi iată-ne ajunşi în ultima zi. Dimineaţa am dedicat-o cumpăratului de suveniruri, de la Oriental Bazaar de pe strada Omete-sando. Aviz amatorilor, e un magazin „tipic” de suveniruri, nu sunt lucrurile cele mai ieftine, sunt şi kitsch-uri, dar per ansamblu oferta e „ok” pentru aproape orice…
3 aprilie a fost o zi lungă. Dimineaţa de la Tsukuji, ziua la Nikko, seara întâlnirea cu S. din Shinjuku, după care încheierea apoteotică a venit cu o cină în 2 părţi, cu C. şi prietena lui H., la care s-a adăugat şi A. mai târziu – nişte persoane foarte deschise şi „de viaţă”, cu…
Ne-am întors de la Nikko pe la 5 şi ceva – la 6 ne-am dat întâlnire cu S., un fost coleg, care acum trăieşte în Tokyo, şi pe care m-am bucurat să-l văd. Am zis să împuşcăm 2 iepuri de-odată şi să ne întâlnim la staţia Shinjuku, unde noi nu mai fusesem, şi care e…
O rugasem pe M2 să ne spună destinaţii „neturistice”, măcar una, unde să mergem să vedem Japonia „adevărată”. „Trebuia să veniţi la mine, în Kyūshū”, a zis, îmbufnată. „Bine, M2, ştii vorba poetului, ‘dar Kyūshū e departe…’ zi-ne ceva din apropiere.” „Ăă… Nikkō?” „Ce e Nikkō?” „Un loc la munte, cu temple.” „Aa, sună fain.”…
vineri, 3 aprilie 2009 Ar fi trebuit să fim acolo de pe la 4 dimineaţa, ca să vedem partea cea mai interesantă – descărcarea vaselor cu peşte pe mal. Tonul, cică, e cel mai spectaculos, în cantităţi industriale, şi asta la propriu. Tsukiji e cea mai mare piaţă en-gros de peşte din lume, iar licitaţia…
Prea multe despre „buctătăria” japoneză nu ştiam, de fapt nu ştiam nimic în afară de sushi. Ei bine, mulţumită lui C. (rămânem datori) am descoperit o grămadă de feluri de mâncare care mai de care mai spectaculoase, elaborate şi gustoase. Nu ştiu dacă aşa a gândit-o C., dar mâncărurile au crescut în complexitate şi spectaculozitate…
2 aprilie 2009 A mai fost ceva ce voiam să vedem la Kyoto. Pagoda de la Toji e cea mai înaltă din Japonia, şi era aproape de gară, aşa că am dat o tură pe acolo dimineaţa. Toji e un complex de temple (clic pe imagine ca să se vadă totuşi ceva) care se iţeşte,…
Miercuri, 1 aprilie 2009 Kyōtō e indiscutabilul nr. 1 la atracţii turistice japoneze, în toate cărţile şi broşurile. A încerca să vedem toate cele 1600 de temple budiste şi 400 de altare shinto, sau chiar şi cele 17 lăcaşuri din patrimoniul UNESCO despre care vorbesc Lonely planeta şi wikitravel, ar fi fost luptă cu morile…
Marţi, 31 martie 2009 „TU ŞTII CÂT I CEASU?? UNŞPE!!” N-a sunat alarma telefonului, sau n-am auzit-o, şi nu ne-am trezit. Voiam să plecăm pe la 8, să prindem cât mai mult la Kyoto… Mda. Ţeapă. În timp ce ne îmbrăcam, altă panică – dacă nu faci checkout la timp, în ţara asta cică plăteşti…
Luni, 30 martie 2009 I-am întrebat pe C. şi M2 la cină în seara precedentă ce excursii de o zi s-ar putea face în jurul Tokyo-ului. Nikkō şi Kamakura au reieşit ca favoriţi, primul în munţi, a doua la mare. Am zis că întâi ar fi frumos să vedem Pacificu’, aşadar prima excursie este la…
Duminică, 29 martie A doua zi a început cu mutatul, la un hotel din Jimbōcho, o zonă un pic mai aproape de centru. Aşa am aflat că, deşi Asakusa e cam departe de centru, templul ăla lângă care am stat e mare atracţie turistică, aşa că a fost bine că am stat acolo în prima…
Imaginea mea despre Cipangu era ambivalentă: pe de o parte vedeam pagode, temple, case de lemn cu ferestre de bambus (asta patentat din Şogun, cartea care mi-a deschis gustul orientului – poate cu gândul la pagode şi temple mi-a tot venit cuvântul Cipangu în cap în ultima vreme, numele dat de Marco Polo Japoniei); pe…
Chiar eram mulţumit în timp ce mergeam spre München. Ploua cu găleata şi se vedea prost, dar simţeam că pregătirile au decurs bine, am plecat destul de la timp, n-am uitat nimic. Mare lucru. Am dezvoltat această superstiţie de tip OCD/ADD, bazată pe experienţă, cum că de obicei călătoria va decurge bine dacă uit ceva…
Badea Ion din Vinţu de Jos trebuia să ajungă la expoziţia mondială de la Osaka. Se îmbracă el frumos, merge la gară în Vinţ şi cere un bilet până la Osaka. Doamna de la ghişeu: – Osaca? Poate Poplaca! Unde e Osaca? N-avem, mergeţi la Alba Iulia la Gară, până acolo pot să vă dau…
Sā ikimashō!
explorish.ro 