Sambata dimineata era innorat, asa ca am zis – azi e zi de muzeu. Auzisem de muzeul Technorama din Winterthur, ca e un muzeu de stiinta „interactiv”, asa ca m-am dus.

Am ajuns cu putin inainte de 11 (ceea ce e oricum mare lucru). Am vazut ca la 11 incepea un show despre gravitatie, rotatia pamantului si alte forte. Intr-un colt era o instalatie circulara, in care erau niste oameni (intrasera deja). O tanti le explica pendulul lui foucault si care e faza – abia acum am inteles cum a demonstrat el ca pamantul se invarteste folosind un pendul. A facut un semn in pamant unde „dadea” pendulul. Dupa o vreme s-a intors si a vazut ca dadea pe langa. Cum forta gravitationala e mereu spre centrul pamantului, deci pe aceeasi directie, faptul ca nu mai nimerea semnul inseamna ca pamantul se invarte. Detalii aici.
Apoi, tanti a coborat un dispozitiv cu multe tuburi unde era un lichid albastru, care ajungea la aceeasi inaltime. Tuburile comunicau intre ele, jos. Tanti a intrebat un copil ce se va intampla daca va invarti cusca. Lichidul din tuburi se va ridica la ambele extreme. Corect. Apoi tanti a tras dispozitivul intr-o parte, si a intrebat din nou. Copilul de vreo 10 ani stia, lichidul se va duce intr-o parte. Si intr-adevar.

Apoi a demonstrat diverse forte, centrifuga intre altele, punandu-i sa ridice mainile si picioarele, cu fundul pe marginea scaunului si invartindu-i,

lucru care i-a proiectat inapoi. Si alte cateva experimentari cu propriul corp si cusca rotitoare, nostime. Am inteles imediat ce la fizica in scoala nu pricepusem decat foarte vag si nebulos, explicat teoretic si cu diagrame abstracte. Muzeul asta e mana cereasca pentru elevi (si profesori), mi-ar fi placut la nebunie sa vin aici cand invatam despre chestiile astea. Se pot face abonamente, exista si un „jugendlabor”, laborator pentru elevi, unde pot face diverse experimente, cu clasa. Multe confuzii se pot simplu solutiona asa…

Apoi m-am dus la showul despre electricitate, alaturi de niste spectatori foarte atenti

O instalatie de 150000 volti a mijlocit diverse experimente interesante cu tot felul de fuljere contra fuljerului care

La sfarsit au invitat copii din asistenta la un experiment electrostatic – cu mana pe o bila electrizata, au experimentat noi coafuri, atat copiii

cat si parintii

Dupa care am colindat printre multimea de exponate si instalatii,

de la penduluri haotice

la desenatoare ordonate bazate pe oscilatia unui pendul

la lumini care atacau maini

sau aceasta geniala demonstratie practica a teoremei lui pitagora: ipotenuza PATRATA egal suma PATRATELOR celorlalte laturi: instalatia de mai jos se intoarce cu susul in jos, si timpul in care se scurge apa in/din cele 2 patratele e identic. a patrat egal b patrat plus c patrat. la propriu. q.e.d.

.

Timpul a trecut rapid, si a inceput showul cu gaze, foarte interesant – cel mai interesant, dupa mine. Cei doi „moderatori” s-au jucat cu diverse gaze, intai simplu CO2, apoi heliu, hidrogen, spectaculosul azot lichid, „mai lichid ca apa”, pentru ca a trecut prin palarii impermeabile

sau a tzashnit in sus, nu mai stiu exact din ce motiv :P

A venit randul oxigenului, si ne-am jucat cu focul

Si gata. Am plecat mai departe, nici n-am apucat sa vad tot, ca s-a facut spre ora 4, si am plecat. Mai sunt de vazut. O chestie foarte interesanta mi s-a parut jocul cu undele cerebrale: pe o masa era o bila mica. Iti puneai un fel de esharfa conectata la aparate in jurul fruntii, si trebuia sa misti bila cu undele cerebrale. Fara gluma. 2 jucatori, ambii la cate un capat al mesei, trebuia sa impinga bila spre celalalt. Poanta era ca puterea cu care misti bila creste cu gradul de …RELAXARE. Cu cat erai mai relaxat, cu atat impingeai bila mai tare! Din ce am vazut eu, copiii par a fi mai relaxati decat parintii…

Vizita s-a incheiat la o simulare excelenta a pamantului, pe care puteai s-o programezi sa-ti arate animat evolutia planetei de acum 300 milioane de ani pana in viitor cu vreo 50 de milioane. Cum s-au miscat continentele, adica. Foarte fain, cu o vizita aici, ai fi economisit semnificativ din buchiseala la geografia din „generala” sau chiar liceu.

Si-am incalecat pe-o sha, si m-am intors sa vad steaua-otzelu’.