Mă uitasem şi nu văzusem nici o cutie ticăloasă (de genul ăsteia)
în intersecţia respectivă. Eram grăbit, nu venea nimic, aşa că am cârnit-o, elegant, la dreapta. Pe roşu.
Aseară găsesc plic: „în data de luni 28 iunie motoreta cu numărul cutare a trecut pe roşu la intersecţia cutare. Rugăm plătiţi cei 250 de franci sau anunţaţi cine era pe motoretă (din păcate nu putem distinge). Menţionăm că dacă indicaţi persoană falsă, veţi fi urmărit în instanţă. Dacă nu plătiţi în 30 de zile veţi fi urmărit în instanţă.”
Semnat, poliţista M. Elmer.
Întâi am crezut că m-a bliţuit, şi n-am văzut. Dar azi am verificat, nici urmă de cutie. În plus, din… experienţă :( cunoaştem că durează vreo 3 săptămâni până primeşti înştiinţarea de la bliţ. Asta a venit în 2 zile. Am crezut că e un elveţian binevoitor care m-a reclamat (nu m-ar mira), dar am înţeles de la colegi că reclamaţiile durează şi alea săptămâni până le primeşti. Dar, mi-au zis, s-ar putea să fi fost un „punct de control mobil”, poliţişti care stau la pândă la intersecţii şi snt foarte rapizi în a nota numere de motociclete. După cât se pare.
M-am înfuriat, rău. Mi-am reamintit apoi că eu am fost cel care a încălcat regula, şi încă cu bună ştiinţă, deci snt pasibil de plată. În plus, consider foarte bun sistemul „taxe mici, amenzi mari” – las’ să plătească infractorii amenzi să facă bugetu’, de ce să plătească contribuabilu’ cinstit? Asta dacă nu snt eu infractorul, desigur, atunci mă înfurii. Pentru motivele greşite – trebuia să nu trec pe roşu şi gata. Cu toate astea, tot m-am înfuriat şi i-am blestemat cum mi-a venit la gură.
Dar, până una alta, asta a pus capac. Mă credeam jmeker că m-am prins cum arată cutiile blitzuitoare şi le evit. Dar mă recunosc învins. În faţa unităţilor mobile, invizibile şi iuţi la scris, mă dau bătut. N-o să mai trec pe roşu, sta-v-ar amenzile-n gât. E prea scump să fii infractor de duzină în ţara asta.
Şi mă întreb – ar merge aplicat modelul şi la noi? Le-a luat ceva să-mi „îndoaie voinţa” şi „obiceiurile circulatorii de-acasă”, dar se pare că snt pe cale. De ce e nevoie?
- PEDEPSE corecte, suficient de mari ca să usture dar suficient de mici ca să nu justifice riscul judecătoresc,
- EXECUŢIA pedepselor ireproşabilă, fără contact uman pasibil de corupţie – cutii bliţuitoare, unităţi mobile invizibile, poştă eficientă
- URMĂRIREA neplatnicilor în instanţă, să se înveţe minte
- COMUNICAREA acestor stări de fapt, atât pe căi „oficiale”, cât şi prin legende şi mituri urbane (de tipul „ai auzit ce-a păţit ăla?”)
Pentru asta ar trebui o poliţie eficientă, şi pentru asta ar trebui OAMENI potriviţi în poliţie. Nu tre’ să fie deştepţ (nicăieri în lume… :P), doar să îndeplinească una din următoarele 2 condiţii:
1. Să-şi dorească o lume dreaptă şi bună şi să aibă zero toleranţă la infracţiuni (desigur ei să nu fi săvârşit nici o infracţiune vreodată)
sau
2. Să se bucure de necazul altuia şi de posibilitatea de a-l provoca în mod legal.
Astfel încât alături de cei 3 români care se încadrează la punctul 1, cu restul care se încadrează la punctul 2 cred că am avea o poliţie de vreo câteva milioane bune de oameni…
explorish.ro 
personal, cred intr-un sistem care nu poate lasa loc de interpretare. si pare ca al lor este evident. in egala masura cred ca e unul scump. nu ca ar fi facut la noi cineva vreun studiu de fezabilitate/ impact ca sa vada daca se poate. cred ca s-ar primi si bani comunitari pentru astfel de dezvoltari/ modernizari…
asa cum bine ai spus, problema nu e implementarea sistemului, ci „codul onoarei”. care sta la om. poate sa te flesuiasca la 60.1 km/h cand tu trebuia sa mergi cu 60, sa iti trimita tzidula acasa si sa purceada la executie. initial cu „frumosul” (asa cum patesti tu :) ), ulterior silit, cu „biciul”.
faptul ca ai blestememat cu ti-a venit la gura (as fi curios sa stiu si ce ai zis :) ), imi reconfirma faptul ca noi avem nerespectarea regulilor, formale si informale, in sange. nu mai zic „genetic”, pentru ca iaaaar ne harjonim. doua mici exemple recente de acest gen:
1. ne asezam la coada la check in in barcelona… in fatza, trei cupluri. primul, care chiar urma, in dulcele stil mioritic se uita convingator in ochii celor din spate (si noi, altminteri) si ne roaga sa ii lasam si pe prietenii lor. care erau alte trei cupluri… am simtit imediat ca am intrat in teritoriul raului simt. deci, incalcarea unei reguli informale, cu o dezinvoltura de zile mari… pentru ca nimeni nu a zis: „NU, sa stea toti la coada”. el a zis, el a auzit…
2. ne urcam in avion. printre altele, steward-ul vine si ridica „draperia” de la hubloul geamului. pupaza care statea acolo, il trage la loc in secunda doi. si o mai aud: „ei, si daca eu il ridic, ce nu pleaca avionul?”
ia mult cultivarea bunului simt. cred insa ca ea se face numai cu „biciul”.
ApreciazăApreciază
La noi in sat nu se fura. Nimic. La ziua recoltei stau papusile de paie imbracate in haine bune, cu ceas la mana doua saptamani afara si nu dispare nimic. M-am intrebat de ce. Si cred ca-i mai mare daraua decat ocaua. Oamenii ar avea mai mult de pierdut daca s-ar apuca de furtisaguri.
Asa e cu respectarea legii si in rest. Nicaieri nu-s oamenii mai breji. Probabil ca si politaii lor, daca nu i-ar controla nimeni ce fac, ar iesi mai degraba la ciupit ciubucuri.
Cat despre tine, chiar sunt curioasa cat te tine invatatura de minte. ;)
ApreciazăApreciază
eu înţeleg „în sânge” ca metaforă pentru „în gene” :). dar poate ai vrut să zici „în obişnuinţă”, „a doua natură”, care e un lucru diferit. că de aia e „a doua”. explicaţia mea pentru faptul că am nerespectarea regulilor ca „a doua natură”, în ciuda faptului că am fost „copil cuminte” de când mă ştiu, este mediul în care am crescut, şi anume „incentive scheme” din societatea românească. în comunism, singurul mod în care puteai trăi mai bine era să NU respecţi regulile. de la a cunoaşte pe cineva la aprozar pentru a fi anunţat când bagă carne până la a da din coate şi a te băga în faţă la coadă, că altfel nu mai prinzi pâine (!) – survival of the fittest. aşa am învăţat să nu-l respectăm nici pe cel de lângă noi. de lipsa de respect faţă de autoritate nici nu mai tre’ amintit. din păcate, „incentive scheme” s-a păstrat şi după Revoluţie, şi e legat tot de a avea o viaţă mai bună: şi acum ca şi înainte trebuie să „te învârţi” de chestii ca să o duci bine, nu pentru că statul nu-ţi dă voie, ca înainte, ci pentru că e lent, birocratic, incompetent, în plus oamenii din jurul tău au aceleaşi sechele, care s-au propagat în timp – astfel şi „generaţia nouă” e şi ea distorsionată. Încep să înţeleg atât la ce s-a referit Brucan cu cei 20 de ani, cât şi că s-a înşelat – durează mai mult.
Diferenţa în vest, cum ilustrează şi pin, e că factorii motivaţionali acţionează invers: e mai puţin profitabil să încalci regulile (de trafic, de exemplu :) ), pentru că şansele să plăteşti snt mai mari decât să scapi. în termeni economici, „costul de oportunitate al furtişagului” e prea mare pentru oamenii obişnuiţi. în plus, am mai vorbit despre „masa critică” a oamenilor vigilenţi (tip administrator) care impun cutuma fără să fie nevoie de poliţie. e o formă de „bici productiv”. acuma, şi în comunism am avut „bici”. diferenţa e că ăla era absurd, normal că oamenii se revoltă. şi îşi pierd încrederea în orice formă de bici. chiar şi cel care i-ar ajuta, per ansamblu, pe toţi să trăiască mai bine.
Pentru discuţia cu genele :), propun să citim întâi amndoi materialul ăsta, şi apoi eventual să dezbatem. Extrasul de mai jos îmi dă de gândit: forma extremă a convingerii că anumite comportamente sociale snt determinate genetic a fost aplicată în nazism; convingerea că genetica nu are NICI UN ROL a fost aplicată în comunism (observ cu stupoare că mai sus am combătut „comunist”!). La ce a dus, s-a văzut. Să fie adevărul la mijloc? Atunci n-am rezolvat nimic :).
„Traditionally, human nature has been thought of as not only inherited but divinely ordained. Whole ethnic groups were considered to be, by nature, superior or inferior. In the 19th and 20th centuries, however, intellectuals increasingly attributed differences among races, classes, and genders to socialization (nurture), rather than to innate qualities (nature). In the 20th century, the Nazis pursued an agenda based on the concept of human nature as defined by one’s race. The Communists, on the other hand, largely followed Marx’s lead in defining the human identity as subject to social structures, not nature. In scientific circles, this conflict led to ongoing controversy of sociobiology and evolutionary psychology”.
ApreciazăApreciază