Numele lor înseamnă libertate

16 decembrie. Acum fix 20 de ani a început. Pentru mine a început mai târziu, când am auzit tangenţial la Europa Liberă de „evenimentele din 16-17 decembrie de la Timişoara”.

Despre Revoluţie am spus ce am avut de spus aici, la „majorat”, acum 2 ani. Azi aş vrea să remarc doar un gest. Surprinzător, un gest din lumea fotbalului.

Priviţi poza de mai jos. Daţi clic pe ea, să umple ecranul. E o imagine din pauza ultimului meci de acasă al echipei Poli Timişoara de anul ăsta. Am avut norocul să mă uit chiar atunci la televizor, şi norocul ca televiziunea să pornească transmisia directă cu vreun minut înainte să înceapă repriza a doua. Camerele filmau tribuna unde apăruse steagul mare violet, şi chiar când mă uitam să văd ce e desenat, peluza brusc parcă a înflorit. Am văzut bannerele ridicându-se, unul câte unul, în tăcere. Au stat aşa, până a început meciul. Nici o scandare, nici un sunet.

Niciodată nu mi s-a părut liniştea unui stadion mai impresionantă.

Vă invit să vă luaţi o jumătate de minut şi să le daţi acestor nume secunda pe care v-o ia să le citiţi, pe fiecare, pe rând. Atât.

.

Dincolo de toate, şi indiferent de rezultat, numele lor înseamnă libertate.

sursa pozei aici.

––––––––-

P.S. Între timp, una din „doleanţele” exprimate acum 2 ani, aceea de a afla adevărul, a cunoscut noi dezvoltări – de ceva vreme urmăresc cu interes demersul lui Grigore Cartianu de a reconstitui evenimentele din decembrie 1989. Găsiţi episoade în „Adevărul” (ultimul reportaj aici, şi la televizor, în a doua parte a emisiunii „Naşul”, pe B1TV. Zic că merită urmărit. E interesant, în contextul actual, şi îmbucurător, aş zice, cum un ziarist de la trustul lui Dinu Patriciu şi unul de la B(ăsescu)1TV colaborează foarte bine pe acest subiect, în ciuda conflictului acerb între „patronii lor spirituali” (şi/sau materiali). În emisiune mai intră şi martori oculari în legătură directă, şi e halucinant cât de contradictorii sunt relatările. Încă mai e de lucru, dar speranţe există.

Reclame

10 gânduri despre “Numele lor înseamnă libertate

  1. Timisorenii intotdeauna au fost niste meseriasi…

    Eu am citit un articol interesant, recent, al lui Neagu Djuvara – care deplangea / i se parea curios / revoltator – ca la noi nu a fost tras (mai) nimeni la raspundere nici pentru victimele din Revolutie (chiar daca a fost brambureala (vezi „Hartia e albastra”) doar aia nu s-au impuscat singuri, nu?) nici pentru greselile ulterioare, ministri etc.. In Italia din regimul Andreotti, in Polonia, Ungaria, cica pana si in Albania au fost condamnati unii… !!! La noi nimeni nu are nicio vina pentru nimic (cativa generali de la revolutie si in rest atat), apoi mai recent dosarele exista (vezi Adrian Nastase) si zac si zac, se dau din mana in mana la justitie … SOV a facut o gainarie gen Caritas la nivel national si isi soarbe linistit whisky-ul, apare in primiii 5 cei mai bogati din RO …
    Dincolo de politica si de economie, cred eu ca un MARE punct gresit la noi este justitia, fara de care nimic nu poate functiona eficient, nici economia, politia etc… Ce mai poti spune despre un sistem de DREPT (retineti, vine de la corect, drept) care trebuie sa faca dreptate, daca pentru a ajunge in sistem / barou etc., ori trebuie sa fii ruda cuiva, ori ti se cere din start de la 5000 euro in sus (pe fata), ori amandoua. Ca atare, pestele de la cap se impute … Restul nu mai are cum sa fie OK ulterior, pentru ca nu mai exista nicio sansa ulterioara. Naspa.

    Apreciază

  2. Mereu vor fi surprinzatoare clipele in care o masa de oameni lucreaza ca un tot: unii au avut acea idee, impreuna cu altii au pictat bannerele, impreuna cu multi le-au purtat, toti au vazut, majoritatea au inteles, cativa isi vor aminti, unii vor mai povesti inca 20 de ani de-acum incolo. Ceea ce nu e putin lucru… cinste lor, tuturor celor care nu vor sa uite.

    Apreciază

  3. Ma trec fiori cand imi imaginez momentele. E bine ca sunt oameni care insista sa nu uite. Pentru ca se uita cumplit de mult, inclusiv de cei care au trait in doua lumi. Inclusiv oameni cu cap de folos pe umeri. Exista amanunte de dinainte ce par grotesti si memoria tinde sa le indulceasca corectand improbabilitatea logica de a se fi intamplat.

    Cred ca ar trebui sa povestesc despre revolutia mea. Dar nu e usor, nu numai pentru ca retrairea taxeaza emotional, ci si pentru ca nu poate fi scoasa dintr-un context extrem de complex. Ce a fost atunci asa de rau si cat de rau a fost incat sa iasa lumea pe strada dispusa sa moara? Ca si acum e rau si nici unul nu se indeamna nici macar sa-si suflece manecile si sa se apuce de curatat rahatul din cocina politica. Dar mi se pare important sa intelegem. Mai mult decat cine a dat ordinul sa se traga. Asta mi se pare pana la urma un detaliu minor, chiar daca pentru cei care au ramas dupa cei morti, pedepsirea vinovatilor ar aduce o alinare.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s