Canadienii şi Thierry Henry

Am zis că voi reveni asupra canadienilor cu care am făcut scufundarea. Un cuplu de vârsta 2.5 spre 3, din Toronto. Mi-au povestit că e prima vacanţă în Sud, prima vacanţă împreună după 15 ani. Au zburat direct la aeroportul de pe insulă, de aici zboară înapoi. Cayo Coco e tot ce văd din Cuba.

Mă întreb de ce au venit aici. Probabil pentru ei Cuba e un fel de Turcia pentru noi. Cea mai apropiată şi ieftină destinaţie „în ţările calde”. Deşi nu mi se pare ieftin, cred că mai ieftin e pentru ei în Bahamas, Barbados sau alte Caraibe. Dar poate mă-nşel. Oricum, nu credeam că sunt oameni care vin în Cuba pentru mare şi atât, dar iată că snt, şi am senzaţia că nu snt singurii – e plină insula.

După ce s-a lăsat frigul pe plajă am mers la zona jocurilor, prostindu-ne un pic cu mingea de baschet şi rachetele de tenis. În şlapi. Atunci au dat primul atac. Puricii de plante. Foarte mici, de aproape nici nu-i vezi, şi foarte enervanţi. Ne-am umplut de bube mâncăricioase rapid. Fiind atât de mici le-am ignorat însă.

Seara am „dat” un fotbal „cu băieţii” – adică 3 englezi, contra un băiat din stafful hotelului, C. şi eu. 3 la 3, porţi mici, pe teren de handbal. Iniţial am vrut să joc desculţ, dar apoi mi-am luat totuşi adidaşii grei, mai mult pantofi de „trekking”. Am zis că picioarele snt mai importante decât pantofii.
Am condus cu 4-0, am fost egalaţi şi depăşiţi 5-4, după care am egalat şi s-a mers „cap la cap”. De ce zic aceste – a fost un meci echilibrat, „încins”, dar, totuşi, jucat la bustul gol pe terenul unui hotel, în vacanţă. Ei bine, la scorul de 8-7, am primit mingea dintr-un corner în zona de unde puteam trage la poartă (delimitată de o linie pe teren), am făcut un dribling larg înapoi şi am tras „pe neve” la poartă, din întoarcere. Pe neve, adică nu m-am uitat la poartă, ci la minge. Ocazie cu care am văzut că eram pe linie, cu un picior înăuntrul zonei, dar pivotarea mi s-a părut în afara zonei, cred că şi mingea a ieşit puţin înainte s-o plesnesc. Bară-gol la „vinclu”.
„GOL!” a strigat tare coechipierul meu. „Hei, mate, a fost din afara zonei”, a zis cu juma’ de gură Tony, unul din englezi. Nu l-a băgat nimeni în seamă, nici altcineva n-a mai zis ceva, jocul s-a reluat, 9-7. Până la urmă am câştigat cu 10-8. „Nice fair game”, mi-a zis un englez la sfârşit. Nu ştiu dacă a fost vreo aluzie.

Am avut, ca şi Thierry Henry, şansa să pun în discuţie golul, să întreb şi pe ceilalţi dacă a fost din afară. Eventual să refuz golul. Jucam cu englezi, oamenii fair-play-ului. Ar fi fost o ocazie bună de a „face imagine” României, de a arăta că „românii nu snt trişori”.
Am ratat-o. N-am zis nimic. Mi-a părut rău instant, apoi m-a frământat toată seara şi mai târziu, din când în când. De ce oare? De ce n-am zis? T. ar putea zice că e „în gena de român” :), dacă n-ar fi Thierry Henry care să fi demosnstrat că e şi în gena de francez. Am avut câteva secunde în care puteam lua decizia. Le-am simţit cum se scurg, una câte una, şi m-am simţit ca paralizat decizional. Aşa că eu nu pot să ridic piatra să dau în Thierry Henry. Mai bine tac şi trec repede la însemnarea următoare.

Anunțuri

12 gânduri despre “Canadienii şi Thierry Henry

  1. Da, e cel mai ieftin pentru ei, urmeaza Republica Dominicana si Mexicul, nici pomeneala de Barbados si Bahamas. Bahamas e pentru americani, mai ales cei care merg in croaziera, e foarte aproape de Miami. Cuba din Canada costa si 700 pentru o saptamana avion+all inclusive, Mexicul e intotdeauna putin mai scump. Si e plin de oameni care se duc doar la mare, cunosc si destui români care o fac, ca si cum s-ar duce in Turcia, si merg la Havana in excursie de o zi, daca merg.

    Apreciază

  2. T. ti-ar spune ca iti faci probleme prea mari din nimic… de ce spun asta? pentru ca fotbalul de fun… orice-ul de fun… nu trebuie sa aiba linii de demarcatie. e fun. nimeni nu pierde.

    esti 99.9999% corect in tot ceea ce faci si tu iti faci probleme de fair-play la o caterinca pe o plaja din Cuba?!

    deci T. nu e de parere ca aceasta speta are de-a face cu genele.

    Apreciază

  3. sa-mi fie cu iertare…eu zic ca era doar un joc de vacanta si ca probabil ai fi spus rapid daca era in cadru’ oficial si s-ar fi uitata lumea pe camee sau cum se procedeaza iin fotbal…parerea mea de la jdemii de km…
    cat despre cuba asa este majoritatea merg acolo cu singurul scop marea, plaja….e cel mai ieftin din caraibe…am studiat intens problema…alde tui au la oferte tona

    Apreciază

  4. voi snteti prietenii mei (reali sau virtuali), si snteti intelegatori – apreciez „suportul” :). eu vad treaba un pic diferit – de exemplu, cred ca daca era vorba de camere si kestii oficiale in care sa ai ceva de pierdut, presiunea e si mai mare, si creste probabilitatea sa trisezi (vezi Th. Henry, Maradona etc.). tocmai la un joc de vacanta e frumos sa fii ferplei. mai ales cnd joci cu englezii :).

    eniuei, interesant cum s-au pozitionat ei pe nisa de „turcia caraibelor”. logic, de altfel, cam asa si e. mie mi se parea scump pentru europeni, ca te costa biletu’ pan-acolo de te-ndoaie. dar din canada are sens sa fie eftin prin comparatie.

    Apreciază

  5. Nu-s la fel de intelegatoare ca restul prietenilor. ;)

    Dar tot nu inseamna ca au, ce ne-ai mai patat obrazul de romani prin alte tari. A fost o reactie la cald. Asa, de prin povestirile tale nu-mi pari chiar cel mai spontan personaj. La tine lucrurile au nevoie de timp sa se aseze printre ganduri. Zic eu. Dar chiar daca ai fi fost, tot erai de iertat. Dupa cum si Thierry Henry era de iertat acolo la joc. Ca a tacut malc.

    Numai ca vezi tu, dupa aia ai stat si te-ai framantat. Si nu doar o seara, caci altfel n-ai fi scris. Apoi ai mai si scris aici in fata noastra. Prietenii tai care nu stiam de intamplare si in fata carora, daca te incadrezi in normalitatea majoritara a omenirii, ai vrea sa te arati ca plin de calitati. Si mai important decat plin de, lipsit de defecte! :)

    Daca ar fi iesit si Henry dupa o noapte nedormita apoi in fata si ar fi zis irlandezi iertati-ma. Nu v-am batut cinstit si acum tare rau imi pare. Atunci da, poate merita si el iertat.

    Eu joc (jucam ar fi de fapt mai corect) mult baschet just for fun. Si se mai intampla la baschetul nostru sa pierdem sirul scorului. Cand se restabileste la cat am ajuns, de obicei echipa in avantaj, nesigura daca chiar are atatea cosuri in fata, pune ceva mai putine. Daca stiu ca au dat de fapt mai multe, tac. Dar tin in minte scorul corect pana la final. Abia atunci il indrept. E un truc psihologic, chiar daca nu-i chiar fair. E mai usor sa revii in joc de la o diferenta mai mica. Daca-i bati conform scorului nou, satisfactia ramane si cand le zici ca de fapt a fost egal. Daca e egal, surescitarea aia de dupa efortul depus cu succes pentru egalare e consolare suficienta pentru faptul ca de fapt ai fost invins. Iar daca tot te-au batut nu mai conteaza 2-3 cosuri mai mult. :)

    Apreciază

  6. henry a iesit si a zis, din cate imi aduc aminte. chiar dupa meci.

    N-am vazut-o chiar ca pe o „pata pe obrazul natiunii” – de asta s-au ingrijit altii mult mai mult. A fost doar o mica oportunitate de a-l mai spala putin, pe care am ratat-o. Am povestit-o (si) ca o invatatura de minte / imbold (si) pentru altii, daca au vreodata ocazia. In momente din astea, un gand razlet poate inclina balanta.

    Si eu cand conduc la vreun joc si se pierde scorul dau unul mai mic! :D La fel şi dacă e o minge incertă a adversarului, care mie mi s-a părut afară, o dau bună. Asta pe de o parte din grija de a nu dezavantaja pe celălalt, dar şi pentru că de obicei nici eu nu snt sigur. Dar eu mă ţin de nour scor, iar dacă e să pierd, asta e, îmi asum situaţia. Nu snt de acord cu revenirea la final, zicând „de fapt conduceam cu 5 puncte nu cu 3”, sau „de fapt mingea aia a fost afară”. Dacă ştii sigur, zi de la început – dacă ai zis o dată 3, 3 rămâne. Dacă te egalez şi apoi îmi zici „de fapt te-am bătut, conduceam cu mai mult”, mi se pare echivalent cu o inducere în eroare cu buna-stiinta in timpul meciului, si nu e consolare, dimpotriva, strica bucuria.

    interesant feedback-ul cu spontaneitatea. imi zici mai multe pe email? snt curios care-s bucatelele din care s-a format impresia.
    despre partea cu aratatul defectelor… gandul ca nu ma incadrez in normalitatea majoritara a omenirii e tentant, nu stiu daca si corect :).

    Apreciază

  7. Eu cand conduc dau scorul mai mic numai daca nu-s sigura. Daca-s sigura il dau pe cel corect. Iar daca n-am fost sigura, atunci nici la sfarsit nu mai corectez, ala ramane. Daca se intampla invers. Ceilalti conduc, ceilalti dau scorul mai mic, eu tac chitic. Si il corectez la final chiar daca asta inseamna ca in loc sa castigam facem egal sau chiar pierdem. In timpul jocului nu ma simt niciodata generoasa. Numai si numai la final. :D Si niciodata nu schimb un rezultat in favoarea mea. Poate nu-s un perdant prea bun, dar nici unul execrabil. :)

    Cu tentantul care poate nu-i corect inseamna ca noi citititorii ramanem si ne intrebam mai departe daca chiar esti asa grozav sau nu. :lol:

    (Dar asa, in sinea mea, nevazuta de nimeni eu tot imi scot palaria in fata ta.) Oare merge sa fac scrisul mic, mic, mic intr-un comentariu?

    Apreciază

  8. aaaaa, am inteles exact pe dos (nu-mi inchipui cum am putut, dar am facut-o). nici asa nu mi se pare 100% corect, fata de colegii tai de echipa. daca stii scorul adevarat si ceilalti il dau mai mic, spune-le atunci, nu le rapi bucuria la final. asta doar daca ei nu stiu de la inceput. de fapt, dacă stau să mă gândesc – in nici o situatie nu mi se pare ca merita sa nu corectezi eroarea din faşă, dacă ştii :).

    despre palarie, onorat, dar eu zic sa o pui la loc pe cap… ce vezi aici e gardul vopsit. mai scapa o gaura printre uluci, dar atat. dar – sssst, sa nu mai spui la nimeni :)

    Apreciază

  9. Hi, hi! :)

    Si uite cum cu putina viclenie am smuls si marturisirea. Te simti carevasazica majoritar! ;)

    Poate ca ar trebui sa corectez de la inceput. Dar atunci nu stiu daca nu m-ar uri si coechipierii mai abitir. La final n-a parut sa fie nimeni deranjat. Niciodata. :-?

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s