Am încheiat vizita la Paris cum am început-o, cu o seară pe treptele Sacre Coeur. Venind de la Versailles am coborât la staţia de metrou Barbès Rochechouart. Nu coborâţi acolo. Nu e nimic de văzut, iar zona e foarte dubioasă. Am mers pe jos până la poalele funicularului, de unde am făcut repede o poză turistică,

după care am urcat, chiar pe-nserat.

Edificiul, deşi nu e vechi şi pare oarecum neterminat, are un magnetism, care parcă împinge mereu degetul pe trăgaciul aparatului. Pozele, la urma urmei, ies foarte asemănătoare, zic „las’ că şterg dup-aia, ţin numa’ una sau două”, dar apoi când e la o adică… pe care?

Privind lumea relaxată ca de obicei pe scări,

atenţia ne-a fost atrasă de o mogâldeaţă care se urca pe un stâlp.

Dar asta merită văzut filmat:

Nici n-a terminat bine nebunul de pe stâlp, când a început cunoştinţa noastră mai veche, jongleurul cu foc:

După reprezentaţia cu foc am plecat spre Place du Tertre, pentru turul tradiţional al pictorilor, în care am observat cu bucurie cum bătrânul de acum 2 seri găsise de lucru – făcea portretul unei tinere. Aveam ceva emoţii la început că nu iese bine, lucra foaarte încet, dar la final când am mai trecut o dată pe acolo, portretul prinsese contur şi „semăna”. Am aruncat aşadar o ultimă privire asupra bisericii

printr-un… parbriz,

şi gata, la culcare, că mâine e zi lungă.