Sezonul de schi a continuat cu un Flumserberg, un loc foarte pitoresc,

dar foarte vizitat, expresia la ordinea zilei fiind „ca în India”. În duminica în care am fost cu L. însă, a meritat – deşi jos la parcare nu era zăpadă mai deloc,

şi nici soare, pentru că era „ceaţă înaltă” – prin care însă treceai cu telecabina, şi brusc se lumina totul.

Sus

era soare, binemersi,

vreme perfectă pentru schi.

Zăpada, ok, ceva gheaţă, dar am văzut mai rău.

Week-end-ul următor a fost rândul lui Flims, cu C, E, C, L şi I. – prima dată când am fost la schi „în gaşcă” de mai mult de 3 persoane – fain.

E drept că ticăloşii ăştia închid mai repede teleschiurile, la 4 faţă de 4 jumate la Flumserberg, de am rămas pe dinafară cu L., de a trebuit să coborâm la Laax (sau chiar Falera? nu ştiu sigur, dar cred că era Laax). Ceea ce a fost numai bine, că am văzut şi un pic dintr-un concurs

de freestyle pe schiuri:

A doua zi, tot Flims, un loc foarte frumos,

dar nu foarte aglomerat – aici C. cucerind pârtia „roşie”, intermediară.

Week-end-ul următor a fost Andermatt, cu M. O vale destul de lată, înconjurată de munţi înalţi,

cunoscută mai ales „freeriderilor” – are o pârtie de la 2900m la 1400m, din păcate închisă pe ultima parte (şi neagră, mă rog, poate mai bine că era închisă). Există o singură pârtie roşie, dar foarte foarte faină. Din păcate, deservită de o telecabină, unde trebuie să aştepţi destul de mult. Dar şi când eşti sus, laşi meseriaşii să plece (99% din schiorii de aici snt „meseriaşi”), şi apoi ai pârtia doar pentru tine.

Nu e foarte eficient, dar atât cât a fost am savurat peisajul –

zăpada, munţii,

cerul,

la aer curat.