Bobina

2 iulie 2011

Aseară în drum spre casă de la cina cu G. din oraș observasem cum clipește luminița galbenă din bord (probleme electronice la motor), concomitent mașina mergând mai greu, parcă nu accelera cum trebuie. Am ajuns până acasă, dar așa nu puteam pleca pe autostradă. Serviceul unde duc mașina e închis în week-end (se respectă); rămâne să sun dimineață la alt service. Ceea ce și fac – nu răspunde nimeni, și ăștia se respectă. Avem varianta cu trenul (3 ore jum’ate) sau – îmi vine ideea să închiriem o mașină. Ne uitasem decuseară pe internet, costa vreo 140 de galbeni un seat ibiza, dar n-am rezervat, am zis lasă mâine la fața locului. Mâine la fața locului cei de la Sixt nu au decât Mercedes clasa E sau BMW echivalent, cu 280 pe zi, Avis are doar un Mini la 270, Hertz nu are nimic, iar la Europcar e coadă mare. Pffff, ce facem? Hai să întrebăm dacă mai au mașini mici la Europcar, să nu stăm degeaba… întreb, mai au. După o scurtă ezitare ne așezăm la coadă (am fost tentați, într-o clipă de rătăcire emoțională, să ne aruncăm la o mașină din aia mare, sau la Mini – dar G. are experiență cu Mini, nu e comod la condus de drum lung, zice). Coada merge încet, chiar dacă toți au rezervarea deja făcută pe net. De ținut minte…

Ajungem în sfârșit la rând, cerem o mașină mică, până la urmă ne hotărâm la un Golf. În timp ce eu cotrobăi să scot actele, G. ”face conversație” și îi spune doamnei că ”fir-ar să fie, chiar azi ni s-a stricat mașina”.

”A, s-a stricat mașina? Și ați sunat la asigurare?”
”Nu.”
”Păi, sunați, că s-ar putea să vă dea discount la închiriere dacă-i stricată.”
”…….mulțumim! Vom reveni.”

Ne retragem mai încolo, încă uimiți de întorsătura lucrurilor, sun la asigurare (noroc că am cardul ăla în portofel, nu-l folosisem niciodată – de ținut minte). Zice că trebuie să vină cineva să constate dauna, și apoi vedem ce putem face. Uff. Vine în 20 de minute… Îi spun doamnei de la ghișeu, și o luăm repede spre casă.

Ajungem, ajunge curând și mașina galbenă. Băiatul scoate un dipozitiv de citit, îl leagă la mașină, citește acolo, zice că-i o bobină de aprindere. ”Hmm, și o puteți înlocui?” Se uită în truse, are doar vreo 5 stricate, nici una bună. ”Să mergeți la un service care mai e deschis, știu eu unul, are deschis până la 12” (e 11 jumate deja). ”Sau… stați să sun un prieten.” Sună un prieten, care zice că are o bobină, vine și ne-o aduce.

Vine prietenul, îi dă bobina, o montează, 50 de galbeni, gata! Uff, ce bine-mi pare! ”Mulțumim, la revedere!” ”Week-end și călătorie plăcută!”.

Oprim la benzinărie să-i dăm mașinii de băut și apoi plecăm veseli la drum. Până la intrarea pe autostradă, când… se aprinde din nou becul galben. Nu mai pâlpâie, dar e aprins… Aaaaaaah! Ce frustrare, emoțiile sunt pe rollercoaster în jos. Ieșim de pe autostradă la prima, ne întoarcem acasă, sun din nou la asigurare (evident, nu am luat numărul băiatului), mi-l dau la telefon, zice că mai vine o dată. Mergem acasă, mai vine o dată, verifică, în sus și-n jos, vreo juma’ de oră, până la urmă zice – ”bobina asta nouă nu e originală, mașina n-o recunoaște, de-aia dă semnal galben. Dar motorul merge, puteți merge liniștiți așa, doar că săptămâna viitoare să mergeți la service să vă pună una originală, și apoi mă sunați și vă dau banii înapoi pe bobina asta.”

Între timp a trecut de ora unu. Plecăm.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s