Treptele lui Rocky

Odată bifate obiectivele cele mai importante din centrul istoric,

DSC09938.JPG

care de altfel arată frumos în soare,

DSC09939.JPG

cu clădiri

DSC09940.JPG

şi denumiri vechi,

DSC09943.JPG

plus scările alea exterioare de le vezi prin filme,

DSC09945.JPG

mă hotărăsc să încerc, în puţinul timp rămas, să văd şi celălalt loc cunoscut din Philadelphia. Pe hartă nu pare foarte departe, dar ştim cum e cu distanţele în America, aşa că mă aşez cuminte în staţia de autobuz. Și stau. Și stau. O circula azi numărul 408? Se pare că… da, vine după vreun sfert de oră de uitat tot mai insistent la ceas.

Traseul mă duce prin cartierul de zgârie-nori,

DSC09954.JPG

la fix că pot să-i văd şi pe ei, chiar dacă doar câş, din autobuz.

DSC09957.JPG

Când ajungem la parcul din apropierea muzeului, de unde se vede frumos când te uiţi înapoi,

DSC09961.JPG

cobor înainte de termen, dar vreau să mă apropii pe jos.

DSC09967.JPG

Întotdeauna e mai fain să te apropii de o destinaţie pe jos,

DSC09970.JPG

simţi, „miroşi” locul, şi are timp să se creeze un sentiment plăcut de anticipaţie.

DSC09971.JPG

Statuia lui… nici nu ştiu a cui

DSC09993.JPG

e străjuită de nişte personaje indiene bine realizate,

DSC09977.JPG

dar nu zăbovesc prea mult – am venit aici pentru altceva, şi anume aceste trepte.

DSC09982.JPG

Treptele de la muzeul de artă, celebre pentru că… pe ele fugea în sus Rocky. Cum care Rocky? Rocky, boxerul din filmele cu Stallone. Eu n-am văzut filmul (acum, c-am fost aici, îl voi vedea), dar am înţeles că fuge scările în sus şi ridică mâinile sus a victorie.

DSC09987.JPG

Aşa, ca în statuie.

DSC09995.JPG

Lângă e un panou cu cele mai importante statui din oraş. Cine e pe primul loc? Rocky e!

DSC09994.JPG

Aşa cu personalităţile ”istorice” din America.

Tradiţia zice că tre’ să fugi scările în sus, fără oprire, şi să ridici mâinile. Numa’ că eu am două rucsace atârnate de mine, cum s-o iau la fugă de nebun pe scări? Mă râde lumea.

Pe de altă parte, cine ştie când mai ajung eu la Philadelphia la muzeu, aşa că… o iau la fugă de nebun pe scări, încet aşa, cu rucsacele bălăgănind în spinare şi în faţă. Nu sunt chiar aşa multe scări, nuş’ ce se face atâta tamtam, am ajuns sus destul de lejer. Ooo, dar ce privelişte m-a aşteptat sus! Poate de-aia se face atâta tamtam, într-adevăr îţi vine să ridici mâinile-n sus.

DSC00006.JPG

Zgârie-norii se văd splendid, le fac la poze până fac beşici la deşte, asta şi deoarece soarele tot apare-şi-dispare dintre nori, iar când apare lumina e senzaţională, numa’ că nu prea pot eu s-o nimeresc.

DSC00017.JPG

Mi-a luat mult timp să mă întorc şi să văd că şi în spate se vede fain – e mare muzeul, păcat că n-am timp să intru. Da’ nu-i bai, cred că nici Rocky n-a intrat.

DSC00007.JPG

Sus mai e o echipă de baschet (cred, după cât sunt de înalţi) care se pozau destul de oficial,

DSC09997.JPG

în rest nu foarte multă lume.

DSC00009.JPG

Fântâna e dotată cu un pavaj care a necesitat imortalizarea (sau, mă rog… nu ştiu cât de imortalizare, că probabil pavajul va rezista mai mult decât poza… sau mai ştii?),

DSC00014.JPG

şi aş mai fi stat… dar, cu toate că-mi place foarte mult aici,

DSC00021.JPG

totuşi nu se cade să pierd avionul. Aşa că hai frumos la vale, şi mai departe pe aleea cu copaci, să găsim o staţie de autobuz.

Canci. Nu găsesc nici o staţie de autobuz. Okeeeei… atunci să luăm un taxi, să nu ne jucăm cu focul.
Nici un taxi, nicăieri. Trec câteva, dar sunt pline, şi pe alee nu prea sunt locuri unde să oprească, vin şirurile de maşini în viteză. Ăăă… între timp am tot mers şi observ că parcă nu mai e mult şi ajung la marginea parcului. Mă uit pe hartă, şi undeva în apropiere pare a fi o staţie de metrou de care îmi aduc aminte la venire, cred că aş putea lua trenul spre aeroport şi de aici. E 4 fără 5, acum a plecat de la Market… teoretic n-ar trebui să facă mai mult de 5 minute pân-aici… Oare-l prind? Mai am de mers… Pe ultima sută de metri fug, atât cât se poate cu rucsacii, adică un fel de pas târşâit, sperând că transportul în comun american nu e atât de precis ca în unele ţări europene.

Nu ştiu dacă pe motiv de punctualitate lipsă sau pur şi simplu, ajung cu 20 de secunde înainte de a intra trenul în staţie. Nu mai am suflu, aşa că oricum aş îndeplini cerinţele pentru o călătorie în linişte, cum zice la panou.

DSC00029.JPG

Și-aşa, târâş-grăpiş, am plecat din America… fără suportul de la GPS, pe care l-am uitat în mașină.

Anunțuri

4 gânduri despre “Treptele lui Rocky

  1. Cum bai Puiu, n-ai vazut Rocky !!!! ????? Rocky 1, ma refer, ca au fost pana la 6 sau cam asa ceva…
    Toti copiii am suspinat pe Rocky 2 … :)

    Ei… n-ai pierdut nimic, ti-as fi zis acu’ 15 ani. Dar si aici, e valabil aproape ca si la muzica – la ce filme se fac astazi, Rocky e chiar bun … !

    Oricum, cu treptele ai nimerit-o – sunt doar 2 lucruri pe care mi le aduc aminte din film – fatza tumefiata si insangerata a lui Stallone si faptul ca el urca scarile alea nenorocite intr-un trening gri, dupa ce la micul dejun a mancat vreo 2 oua crude … :)

    Apreciază

  2. ioana – :)
    nick – chiar ma intrebam daca o „sa sesizeze” cineva la aceasta gaura din palmares ;). am vazut doar secvente, nus’ cum s-a nimerit sa nu-l vad intreg. dar voi recupera.
    wind – daaa, cu alti ochi vad acel videoclip :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s